Andrei Bagav
Poet, profesor di lițeu, autor di manuali ti sculii, publițistu armân. Puteț s-ascultaț puizii anyrâpsiti di Andrei Bagav ș-dghivâsiti di Aurica Piha și Cristian Stere.
Tașcu Lala, 21.09.2025, 15:45
Poet, profesor di lițeu, autor di manuali ti sculii, publițistu armânescu. Un di ațelli doisprâdzlli ficiori ți eara duși di Arhimandrit Averchie tu Românii, cari, dapoaea, s-feațirâ di dealihealui Apostolilli a diștiptarillei naționalâ a Armâñilor.
Easti faptu tu Apriir 1857, tu hoara Blața, adzâ sum ocupații gârțeascâ ș-muri pi dzuua di 15 di Cirișear anlu 1888, tu sanatoriulu di tuberculozâ (halâ nibunâ) di Câmpulung Muscel, tu Românii, ș-fu-ngrupat tu mirmințâlli “Flămânda”, iu ș-adzâ-lli si aflâ groapa.
Fu protlu cari “s-acâță tu brațâ” cu Apostol Mărgărit, că el vrea fciorilli s-anveațâ pi armâneaști ș-nu pi româneaști, di ți ispeti, cu-alțâ profesori, adrarâ un Lițeu altu, pi ningâ ațelu finanțat di Românii.
El u adră ș-u publică “Cartea di Alidzeri”, tu anlu 1888. Tu idyiul an, deadun ș-cu alțâ idealișțâ ca el, publică ndauâ numiri di Revista “Macedonia”. Puiziili a lui ș-ndauâ traduțeri âlli furâ publicati tu-unâ carti, “Pandera-armâneascâ”, di Unia ti Culturâ a Armâñilor dit Machidunii, tu Biblioteca Naționalâ Armâneascâ “Constantin Belemace”, Colecția “Velo”, Scopia, 1998.
Hlambura-armâneascâ
Vigllitori chiruț di eti, pitricuț di Roma, spuniț?
Ți-aveț faptâ cu vulturlli ți vâ-lli deadi-Aùrelian?
Lli-alâsat ta s-chearâ poati și ti elli dor nu duchiț?
Ică-n mâñi di xeanâ lumi az’ câdzu poplu roman!
Eti-ntredz tricut banâ ca iloț ân sclâvuseari.
Agârșit pânâ ș-mârillea-a numâllei ți-i strâ-aușeascâ:
Agârșit că dada-a voastâ-i multu gioanâ ș-mari.
Ș-nu știț că tu-a voasti vini hearbi sândza armâneascâ!
Frațlli-a voșțâ suntu gioñi, cum și-u soea armâneascâ,
Frațlli-a voșțâ sun la numir, câti steali sun pi țer,
Și putes s-nu pistipsiț că elli pot ta s-vâ-agârșeascâ:
Voi hiț slaghi; hiț națiuni ș-națiunili nu cher!…
Voi purtaț nâ hlamburâ-a ților ți vâ pitricurâ;
Nu-ú videț?… Vâ easti-n gurâ… easti limba ți u griț:
Ea âși ari peatiț multi, ehțârlli dip vâ-ù umplurâ,
Ma-alâgaț-vâ la sculii ș-mâtriț s-u chischinipsiț!…
Apa curâ chețarli-armân!…
Câtâ-Arațili tu-nsus, pristi Duna-ațea ți-i largâ.
Spuș la vimtul s-ducâ dorlu-ñi, dorlu dulți ți-am tu cheptu
Cât tu-Ascâpitatâ, iara, dzâș a frațlor s-nu mi-așteargâ
Dit inima-a lor bunâ… Lâ-l spuș dorlu-ñi și așteptu.
Și cântarea-a mea jiloasâ ți pit erâ-a sâ strâbatâ.
Dulți-asunâ la ureacllea-a frațlor a melli hârisiț;
Ñi-pari că-avdu unâ boați ți-ñi ciuciurâ dizñiirdatâ:
Cu-oclli doi ș-maș cu-unâ gurâ.
Pistipsiț vàhi că ti-ațea puțăn s-ari minduitâ!…
Giudicata-a lui tu lumi; el âlli deadi-nvițâturâ
S-veadâ mult` ș-maș puțâni omlu s-aibâ ti zburâtâ.
Unâ gurâ llli-deadi-a omlui și ureclli lli-deadi dauâ:
Gura easti ti zburari, cu urecllili avdzâm;
Și cu-aestâ-nvițâturâ Dumnidză nâ spuni-a nauâ,
Că lipseaști s-avdzâm multi și puțâni sâ zburâm.
Dauâ măñi âlli deadi-a omlui, dauâ mâñi și gurâ unâ;
Ma mușeatâ-nvițâturâ omlu s-aibâ, nu s-putea:
Mâñili s-dati pi lucrari, amișdauli dimpriunâ,
Și-unâ gurâ-au ti hârneari. Dumnidzălu-așiți-u va!…
Omlu cum și-alanti lucri. Dumnidză câti li feați,
Suntu multu minduiti… Ti-ațea-a lui noi s-nâ-ncllinăm.
S-nâ-ncllinăm că-a lui puteari tutâ giudicata-ntreați,
S-nâ-ncllinăm ș-cu boați mari ñila-a lui noi s-u-alâvdăm!
Armânlu
Hiu tu xeani și-un dor mari,
Az mi-aroadi cu puteari;
Inima ș-si frândzi-n cheptu-ñi…
Plâng mâratlu di mult dor…
Nu-am ‘râhati, hârsearea,
S-am nu pot io nâ hârseari…
Și-am un dor neastes tu cheptu-ñi…
Dor ti-acasâ… ved că mor…
Și-aoa u-am pâdurea veardi,
Pullilli ñi-cântâ pristi cali
Veclli munțâ cu cipiț albi…
Râuri limbidz… paradis vrut…
Ma și valea mirusitâ
Și-un arâu ca-n horli-a meali
Sun ma dulți dit loclu-aestu…
Ti-ațea escu ca chirut…
Dulțea livâ tut ma bati
Ș-mi dizñeardâ cu-añiurdzeari
Frâmtea-a mea tut arâmatâ
Di mârati alinciri
Ma nu-i vimtul ți-i acasâ…
Ti-ațea tu dureari
Az mâtrearea âñi si cheari
Și-am greali minduiri…
Și-aoa gioñilli cu puteari-s.
Ca aslañillii tu urghii
Trec pi-aripidina-n munti.
’Mpadi… pi loc anfârmâcat
Pângânlu-anda calcâ loclu…
Lli-am vidzutâ moarti yii
Lli-deadirâ cu braț di heari…E
Pân di moarti s-au ”lumtat”…
Și-am plâmtâ… plâmșu cu jeali…
Că tu semtea-ñi dipârtatâ
Gioñi cu perlu pân di bârni…
Sun cât stealili pi țer…
Ma ni unlu nu-ari-n mânâ
Armâ ehtrâ… – ascâpiratâ…
Ta s-ascapâ di sclâvilli…
Și âllii ved io tuț cum cher!…
Picurari mușeaț tu fațâ…
Și cu inima hâroasâ
Feț mușeaț di tu pirmifi.
Iniñi gioani di eroi…
Sun, ma-l țân muntili-analtu…
Valea veardi și-arcâroasâ…
Ma sun sclayi și au tu fațâ
Amârâtili nivolli…
S-am io gioclu ți știu ghini…
Pindul plàndzi cu dureari,
Pilistera-ntunicatâ-apleacâ
Frâmtea-lli di nivalli…
Xinitlu nâpâdyiseaști
Și-n agrita-a lui di vreari
Sudzi sândza-nâ dit vini…
La tuț frațllii-ñi ți-s ca steali?…
Tini-Armâne ți di secolli,
Ți u paț a lui scllinceami
Mi-ntribași ti-amara-ñi jeali,
Și ti dorlu-a meu chirut…
Plâng` că ved mușeati locări
Cuib’ di-aslañi și livindami
Lli-mâcâ câñilli fâr di-arșini…
Ș-tini vrei sâ stau tâcut?…
Di-arâeațâ chelchea-i ’mplinâ…
Va s-yinâ eta nâoarâ
Și-i aproapea, u ved, agiundzi…
Tuț ca unlu s-nâ mutăm.
Atumțea noi di pricea agrâ…
Dit mușeata semti-a noastâ
Xenlu s-fugâ… s-chearâ fana-lli…
Domnul s-nâ-agiutâ căftăm.
Și-a martirlor calda sândzâ…
Ți-u udâ semtea-a mea ma vrutâ
Di tu loc ca iarba s-easâ…
Suti ș-ñilli di eroi.
Dorlu va-l curâ loclu… vimtul…
Apa pângânitâ tutâ…
Va-agârșim mârata soartâ
Și di ehtrili nivolli!…
Dupâ “Picurarlu di la Pind” di Dina Cuvata, Scopia, 2001.
