Constantin Cosmu
Poet, profesor și publițistu-armânu. Puteț s-ascultaț puizii anyrâpsiti di Constantin Cosmu ș-dghivâsiti di Aurica Piha și Cristian Stere.
Tașcu Lala, 26.10.2025, 14:41
Poet, profesor și publițistu-armânu. Amintat tu-anlu 1866 tu hoara Gopiși, ningâ Bituli, și-ași cum aflâm pi-unâ carti ți s-aflâ la Biblioteca ți u-ari dl Vasili Barba, Freiburg, muri tu-anlu 1914. Easti-ngrupat tu groapa ți s-aflâ Bituli. Sculii ari-nvițatâ Gopiși, Bituli și București. Lucră ca profesor la Lițeulu di Bituli, ma fu și Director a Revistâllei “Lumina” și fondator și Director a gazetâllei “Românul de la Pind” (1904). Ari publicatâ: “Poesii Aromânești”, București, 1893 (ți eara prota carti cu puizii-armâneascâ); “Școala vecllie ică Dascalu Sbuta”, București, 1902; “Basme Aromânești” (Biblioteca “Lumina”), Monastir, 1905. Easti protlu cari-agiută ca s-hibâ giucat protlu Teatru armânescu, Gopiși, tu-anlu 1888, ma și mari naționalistu și-alumtâtor ti introduțirea-a limbâllei armâneascâ tu sculiili armâneșțâ, deadun cu A. C. Bagav, C. Caireti ș-alțâ.
Câtâ câravea-a noastâ
Cârave scumpâ, cârave-alâvdatâ,
Di laea Mirâ arâù ț-fu scriatâ:
Oh! eti ñil’i, mâratâ, cum bânași?
Cu zurla dalgâ, ți greù âñi ti-alumtași!
Turbati vimturi pi tini s-aruncarâ,
Pi teasa-amari dit fundu turnarâ
Ș-niori câdzurâ cu lăi bumbunidzări,
Cu ploi arali ș-fricoasi-ascâpirâri.
Câravea-ñi mari, ca peana di lișoarâ,
Adzâ lăi vimturi tini ti giucarâ,
Spumoasa dalgâ ân țer âñi ti duțea.
Și-agoñea iarâ tu fundu ñi-ti-aduțea.
Didip s-ti chearâ vru-arâulu-ațel dușmanlu;
Cu prota spidâ s-nică, oh! câpitanlu.
S-nicarâ troarâ și gioñil’i la-avudzâri
Și s-dirinarâ catargurili mâri.
Chiruși și Vulturi și scântil’ioasi hlamburi!
Ma semnu-i mari că nu ti-adrași mâșcâturi!
Fuși bunâ hil’i-a dip mâritlui chin,
Ți unâ huni-aumbra din Palatin.
Aseara mizi pâfsi niheam fârtuna!
Cum fu ma nâinti, oh!, lumea nu-i tut unâ,
Greu pliguitâ sum salți ti-ascumseși,
O, multu-avdzâtâ aoați agiumseși!
Cârave vrută, ma multu nu ti-aspari,
Nu vedz că yini dâruta-ț ascâpari?!
Ti tini masturi vinirâ din Carpaț,
Mușeatâ multu ti-ndreg gioñi luñinaț!
Și vultur iara va s-ai mușeat tu frâmti,
Și cheptul di cilechi cu-ațeali signi sâmti,
Și cu mâreațâ va s-treț iar pristi-amări.
Nu cheri vârnâoarâ cu scumpili-ț di hări!
Monastir, 29 di Yinar 1899
Prota carti
Cu ocllilli tut ân dzari
S-priimnâ pi cârări
El singur, ‘nyisãtor,
Ca oclliu ardzâtor.
Di lumi-i nanâparti
Di-și cântâ unâ carti
Și-u cântâ cu-ahât foc
Cum altu nu-i pri loc.
Și-u cântâ, ma și-u cântâ
Ațea-a lui carti sâmtâ
Și-u bași ñilli di ori,
Cum bași țireșțâ flori!
Știț? Easti prota carti.
Ți vruta-lli, di diparti,
Alli pitricu, cu semnu bun,
Ti bana-a lor deadun.
Deapoa ân sin u-ascundi,
Di un iamandu-i grundi;
Și pari-n țer purtat
Di grailu-lli discântat.
Mușeatâ tinireațâ,
Nai marea hii ghineațâ!
Tuț, tuț la dorlu-a tău
Sâ-ncllinâ,-i Dumnidzău!
Epitaflu-al Andrei Bagav
Sum ploacea-aestâ di marmurâ-arați
Voi, Armâñi, știț cari dzați?
Andrei Bagav cu inima-a lui mari…
Ah, nâ-alâsași ân dipirari!
Tini earai singur a tinirilor cap,
Ta s-ascapâ dit lailu trap.
Nația, ti-Armâñilli scumpa yișteari,
Di Dușmañi ligatâ-n heari.
Cât tri tini suntu elli ânvirinaț!
Nu ma suntu âncurajaț,
Maș singura-ț mostrâ âlli luñineadzâ
Ș-tut iara lli-mbârbâteadzâ.
Lai moarti, fuși multu fâr di ñilâ
Arichindalui cu silâ
Gionili Bagav, cu-a lui cundilli mușeat.
Iu s-aflăm ahtari bârbat!
Gopiși, 16/12/1888.
Nu țâ spun
Nu țâ spun, nu țâ spun
Că io tut uhtedz,
Că fârmac tut adun
Pânâ va s-bânedz!
Nu țâ spun, nu țâ spun
Că nu voi s-bânedz,
Că-n padi nu mi apun,
Că tut ti-nyisedz!
Nu țâ spun, nu țâ spun
Că noaptea alag,
Pi ușea-a ta asun
Ș-cum dormu pi prag!
Nu țã spun, nu țã spun
Știu că va s-plândzâ
Ș-ti tini ca nibun.
Va s-caftu sândzâ!
Nu, nu, io nu țâ spun
S-hii hârioasâ;
Io ti-alas, mi dipun
’N groapa-avroasâ!
26/12/1888.
Dupâ “Picurarlu di la Pind” di Dina Cuvata, Scopia, 2001.
