Pirmithi – S-cutrimburarâ munțâl’i – șasea parti

S-cutrimburarâ munțâl’i - șasea parti   di Cola Fudulea pirmith spusu di Cristian Stere Altâ sâptâmânâ di stinahuri, sâptâmânâ di cându, oarâ di oarâ, tiniril’i s-minduea cum s-agiungâ cama agoñia la Costa furlu, că altâ turlie nu videa cum va u-ascoatâ la cap.  

Tașcu Lala, 15.02.2026, 22:41

Altâ sâptâmânâ di stinahuri, sâptâmânâ di cându, oarâ di oarâ, tiniril’i s-minduea cum s-agiungâ cama agoñia la Costa furlu, că altâ turlie nu videa cum va u-ascoatâ la cap.

Cându agiumsirâ dip aproapea di creașticlu a muntilui, tu partea di câtâ apiritâ – cum l’i-avea dzâsâ Costa – s-avea ntunicatâ. Aflarâ el’i unâ ploaci mari, pi cari aștirnurâ chel’ili di caprâ, s-bâgarâ, s-anvâlirâ cu doaga datâ di picurar ș-câpâiț di ahâtâ cali greauâ, durñirâ ca țiva cuțari.

Cându s-diștiptarâ, soarli s-avea alinatâ pi dzeanâ ș-doil’i tiniri, vindicaț di tuti răñili ș-di mulțâ gaileadz, ahurhirâ s-caftâ ațel’i trei poñi. Ama loclu aestu iu agiumsirâ, easti stizmi pisti stizmi di cheatrâ, iu s-creascâ poñi! s-hibâ el’i ș-ñiț ca țiva păl’iuri? Ș-ahtari cheatrâ scârpoasâ, că lâ si pârea că tora, cându u calcâ, va s-dizlicheascâ di truplu a muntilui ș-că va s-azboairâ, cu eali cu tut, pânâ nghios tu valea fuviroasâ! Căl’iuri nu-ari iuva…
“Dealihea easti că pri aoa nu calcâ cicior di om ș-mari lucru easti ma s-achicâsii io ghini loclu cari vru sâ-ñi lu-aspunâ Costa” minduea Dami.

Cându nâdia pârea dip chirutâ, ia, dupâ un cheptu di stizmâ, trei poñi ñiț, trei chiñi cât unâ boe di om… Și stri el’i, muntili s-alinâ scări, scări, pânâ la stizma ți agiundzi la cipitlu ți easti dip aproapea. Câftarâ el’i prit cripituri, ahulirâ stizma cându ncoa, cându nclo ta s-l’i-aflâ intrarea ș-ia că țiva s-minâ, un gurgul’i cât un sâcopan. Âl da el nanaparti ș-veadi guva scutidoasâ. Ș-dupâ niheamâ di oarâ, tu udălu di analtu, ved el’i unâ crivati di leamni și, aștirnutâ pi crivati, unâ doagâ lae di câprinâ cu ocl’i alghi.

– Aestu easti pâlatlu a nostru! ahurhirâ el’i s-aurlâ și s-ansarâ di harauâ că lu aflarâ pi Costa, dimec dumenea aluștui, că furlu nu s-fârnâsi niți dupâ ți aștiptarâ cama di sâhati, ași că s-arcutirâ pi crivati ș-chirurâ tu somnu pânâ cându unâ boați cunuscutâ âl’i diștiptă:

– Sculaț-vâ, lăi, cât va vâ vegl’iu? Că-ñi si aurâ fârâ moabeti… Sculaț-vâ ș-ai s-trițeț s-ținăm!

Haraua umplu tut pâlatlu și, pi iambula di pi crivati, Costa teasi ndauâ gazeti (el lipsea si știi tut ți bati pi lumea aestâ) ș-pi eali, dit unâ cripiturâ di nastânga adratâ vatrâ, adusi truoarâ carni friptâ ș-dit alti ascumtișuri nibirbe, stâfidz, hearhiti, limoni, purtucăl’i… Avea dealihea dumeni aestu fur!

Mea, cara s-himusirâ bârbațl’i la mâcari, arâdea ș-trâdzea cu dințâl’i di carni, agiuñi cum eara. Haida, cum vidzu cumata di carni tu mânâ, cum âl’i vini arău. S-asculâ și s-trapsi nanaparti, tu unâ cohi, iu s-andrupâ di stizmâ.

– Nu știu ți-ari, s-plâmsi Dami, că di vârâ șasi dzâli și ncoa, cum Ij-añiurdzeaști carni, cum âl’i yini-arâu…

Furlu, cându vidzu cât suntu di tiniri ș-niștiutori, âl curmă ñila.

– Voi, dupâ cum achicâsescu io, dzâsi furlu și-l’i câlcă cu ocl’iul al Dami, nu hiț doi, ți trei…

Haida dipusi ocl’il’i arușunatâ ș-ahurhi s-plângâ di s-ascutura strañili pi ea…

– Iu-anchisit voi tu munțâ, ași, ca orghil’i! Nâ! și-l’i deadi mândzâli al Dami, âmbogru ți hii, iu u loași tini feata pi guși ta s-u-aduț aoa, analtu, iu maș io ș-vârâ l’ipurar putem di bânăm? Câțe nu ñi-aspuseși a ñeia ți aveai tu imuti s-adari, poati că va țâ ndrâdzeam altâ turlie lucrul…

– Nu-aveam altâ cali… s-plâmsi Dami.

– Nu-aveai? Că nu-ñi dzâseși a ñeia!

– Nu-l știi pi tati! Nu știi cum easti? Cându ș-bagâ țiva tu minti, u țâni unâ… plândzea Haida.

– Aestâ știu io, ma știu ghini ș-că urutlu ațel putea s-arucuteascâ… ași… di pi cal, tu vârâ vali ahândoasâ și mplinâ di gurgul’i… ș-ia cum nu va s-agiundzeaț s-loaț calea a munțâlor…

Haida ș-Dami, maș cându lu-avdzârâ ași ș-cum videa că ocl’il’i a furlui ascâpira scânteal’i, s-lâhtârsirâ…

– Nu v-aspâreaț ahât! lâ feați el. Azburâi ș-io ași… fârâ s-mi minduescu… că niscântiori, mi-alasâ dip mintea.

Furlu s-așțâ tu alantâ parti, șidzu ași ca limnusit ș-cu bușili astreasi, dupâ cari âș hipsi mâna tu gepi, ascoasi unâ șimie ți ș-u tricu pi la ocl’i, s-turnă câtâ el’i ș-lâ dzâsi fronim-fronim, di dzâțeai că nu tut el eara ațel di niheamâ ma ninti:

– Știț ți dzuâ easti mâni? Stâmâria! Toamna bati la uși… Chirolu nu-așteaptâ ș-mi minduescu că aoa, tu buriclu a muntilui, nu poț s-crești taifâ… Vâ arucat voi tutâ nâdia pi mini, ma nu easti ghini, că io nu-am bana-a aluștui munti… io adzâ hiu, mâni nu hiu. Ia șideț voi aoa, dinintea-a mea, ta s-adrăm muabeti ca lumea…

Azburârâ pânâ ma nclo di giumitati di noapti și bâgarâ pi cali ca Dami ș-Haida s-dipunâ tu hoarâ, “că altâ turlie nu s-fați”, dzâsi furlu.

Tahina, cu noaptea n cap, furlu s-andridzea ti cali.

– Armâneț voi aoa! Io nchisescu… Va s-ved ți pot s-adar ti voi, lâ dzâsi el. Iși avrapa dit guvâ ș-acâță calea nghios, cându doil’i tiniri, cu suflitlu ahât di apitrusit di gaile asearnoaptea, âl mutrea tora cu nâdie.

Ș-tricurâ ași ca vârâ patru dzâli ș-doil’i tiniri vruț aștiptarâ cu suflitlu la gurâ, vahi-vahi lâ aduți Costa vârâ hâbari cari s-l’i-umplâ di harauâ. Tu ziga di noapti, Dami și Haida mizi avdzârâ cum tu udâ intră Costa, ahât di lișor ți câlca ș-aestu, dip ca pul’ilu di munti… Șcurticlu ș-fuviroslu fur eara nfârmâcat și mplin di inăț:

– Țiva! Nu putui s-adar dip țiva!

– Nu vru tati? ntribâ Haida aspâreatâ ca di moarti.

– Maș la el neș, că lu știu ți cap di zdangan ari… Fendâ-tu agri dip. Cu bunlu nu putui… Lu-ascoș nafoarâ, țiva. ÂI hipșu tu pâduri, âl’i bâgai ș-aruvelea tu gurâ, iara țiva! S-lu vatâm, cum s-u fac?! Nu puteam! Cu el nu-ari ngâldâseari, nu-l’i s-agârșaști că nu s-ancuscră cu Celniclu!

– Ți-adrăm, Dame? Oh, cavai di noi, ți-adrăm tora? ahurhi s-plângâ feata.

– Cum ți va s-adraț?! Va s-fudziț alargu, ma nu tu munțâ, ți nica ma alargu, tu Sârbie i tu Rumânie, iu nu vâ cunoaști can. Va s-dișcl’ideț unâ hani și, cum doil’i hiț lucrâtori ș-mintimeñi, va vâ ndridzeț voi vârâ turlie.

– Ma câțe maș noi? Tini nu yiñi cu noi? Cât va ti ascundzâ di lumea di-anvârliga?

– Io va s-yin maș ca sâ știu că v-alas ghini. Bana a mea easti aoa, tu Machidunie… nu pot s-adil’i tu altâ parti.

Dit cartea “Aeșțâ armâñi – Oamiñi dit Pirmiti” Tom I, Pirmituseri dit Balcañi, 1998, Editura Cartea Aromânâ.