Biserica Reformată-Calvină Sântămăria-Orlea

Ajungem azi în vestul României, în județul Hunedoara, în comuna Sântămăria-Orlea, așezată într-un peisaj idilic, între dealuri.

Daniel Onea, 07.03.2023, 10:17

Ajungem azi în
vestul României, în județul Hunedoara, în comuna Sântămăria-Orlea, așezată
într-un peisaj idilic, între dealuri. Comuna este formată din nouă sate și se
remarcă prin câteva monumente istorice deosebite, printre care Biserica
Reformată-Calvină Sântămăria-Orlea. Preotul reformat Bódis Miklós povestește că
atunci când a ajuns în zonă și a preluat biserica, în anul 2000, aceasta se
afla într-o stare de degradare avansată. Acoperișul era prăbușit, iar în
interiorul edificiului se cuibăreau porumbei. În timpul slujbelor, enoriașii
trebuiau să-și mute băncile atunci când ploua, iar, odată, s-a întâmplat chiar
ca o grindă să se prăbușească peste amvon, distrugându-l, însă fără a exista și
oameni răniți.

De atunci, situația s-a schimbat. Biserica a fost renovată în
2016. În prezent, este frecventată de șase enoriași, toți pensionari. Peste 15
ani, este posibil să rămână fără niciunul, spune preotul, amintindu-și
nostalgic de vremuri de odinioară, când însuși Regele Mihai I al României
participa în fiecare an la câte o slujbă aici. Aici, la
Sântămăria Orlea, acum 23 de ani, era o comunitate care ieșea în fiecare
duminică la slujbă. Apoi, slujba s-a redus la fiecare două duminici din lună,
iar în momentul de față este slujbă în fiecare ultimă duminică din lună, la ora
16:00, pe lângă sărbătorile de Crăciun, de Paști, de Rusalii sau alte sărbători
ale bisericii reformate. Înainte de pandemie, biserica era vizitată anual de
5.000 de oameni. Însă avem o bucurie, fiindcă există două zile când biserica se
umple cu 600, 700 de oameni. În fiecare an, ținem zi de bucurie de dimineață
până seara, o dată pentru maghiari, odată pentru români. Atunci, aici, în curte,
e plin cu mese, cafea, cozonac, sandvișuri, sarmale și formații, fanfare,
cântăreți din toată Transilvania. În limba maghiară, evenimentul e în prima
duminică din iulie, iar, în limba română, în a treia duminică din octombrie.

Decorul
impresionant care împodobea pereții sfântului lăcaș a fost acoperit mai bine de
trei secole cu un strat de var, fiind scos la lumină începând din anul 1869.
Este un monument deosebit, spune preotul reformat Bódis Miklós. Ne
aflăm în fața unei biserici despre care se spune că, împreună cu biserica din
Densuș, este cea mai veche de pe teritoriul României. Noi știm despre biserica
aceasta că a fost construită ca o biserică standard. Așa cum este construită
și cum este așezată ar trebui să arate toate bisericile care se mai construiesc
pe teritoriul României. A fost ridicată în 1243 de familia Kendeffy, care la
sfârșitul monarhiei austro-ungare se afla printre primele opt familii ca avere.
Aveau 5.000 de hectare de pădure în munții Retezat și au avut moșii până în Ucraina
de acum.

Pe unul dintre
pereții bisericii, pe fresce, apare o inscripție în limba latină, unde scrie că
a fost dedicată Fecioarei Maria. Este foarte interesant că,
deși se află la 15km de locul care se numește Poarta de Fier a Transilvaniei, pe
unde năvăleau întotdeauna turcii și tătarii, biserica aceasta niciodată n-a
fost niciodată distrusă sau arsă. A rămas așa cum a fost construită în 1243.
Valoarea constă în faptul că sunt patru rânduri de fresce în biserică.
Niciodată în România n-am văzut o biserică cu patru rânduri de fresce.

Ați ascultat un material realizat cu sprijinul
Departamentului pentru Relații Interetnice al Guvernului României, prin
programul Diversitate și patrimoniu cultural prin prisma mass-media: Diversitate
și patrimoniul în județul Hunedoara.