Degustare la Cotnari
Toamnă însorită, dar încărcată de tensiune provocată de o nouă creştere a numărului de infectări cu virusul Sars-Cov 2.
Adaugă ca sursă preferată în Google
Ana-Maria Cononovici, 24.10.2020, 16:21
Toamnă însorită, dar încărcată de tensiune provocată de
o nouă creştere a numărului de infectări cu virusul Sars-Cov 2. Un moment în
care vă propunem o scurtă evadare într-una dintre podgoriile cunoscute din
nord-estul ţării. Mergem aşadar în judeţul Iaşi, la Cotnari,
într-unul dintre cele mai mari târguri din Moldova, pe la 1560.
Dintre obiectivele istorice care
pot fi vizitate aici menţionăm Situl arheologic Cetatea de la
Cotnari, Rezervaţia forestieră pădurea Cotnari-Cătălina, Biserica
domnească Cuvioasa Parascheva, ctitorită de Ştefan cel Mare (1457-1504),
(ale cărei lucrări au început în anul 1491 şi au fost finalizate în 1493) sau Podul
medieval din Cârjoaia.
Dar să luăm aceste obiective pe
rând. În satul Cotnari se găseşte platoul Cătălină, unde se află o cetate
construită la începutul secolului al IV-lea î.e.n. Este situl arheologic
Cetatea de la Cotnari. Aici, cercetările arheologice au pus în
evidenţă existenţa unor locuinţe de suprafaţă şi a unor bordeie. Au fost
identificate şi resturi de locuire din sec III-II î.e.n. Tot aici se semnalează
descoperirea unor resturi de locuire din paleolitic, eneolitic (Cucuteni). Lângă
Cetatea Dacică, având o suprafaţă de 7,6 ha, se găseşte rezervaţia situată pe
Dealul Cătălina, alcătuită în principal din specii de arbori a căror vârstă
este de 150 – 200 ani.
Biserica Cuvioasa Parascheva
din Cotnari a fost inclusă pe lista monumentelor istorice din judeţul Iaşi din
anul 2004, ca parte a Ansamblului medieval Curtea Domnească. Din
acest ansamblu medieval mai fac parte si ruinele Palatului Domnesc, rămânând
astăzi doar nişte hrube (vestitele pivniţe domneşti).
Podul medieval de la Cârjoaia a
fost construit la porunca lui Ştefan cel Mare, fiind situat de-a lungul
drumului vinului dintre Hîrlău şi Cotnari, unde era Palatul
Domnesc. Podul este atestat documentar abia într-un document din anul 1680. A
fost construit din piatră de râu cioplită, cu patru bolţi, măsurând 42 m
lungime (după cum s-a constatat în anul 1845). În anul 1847, domnitorul Mihail
Sturdza (1834-1849) a dispus refacerea podului doar cu o singură deschidere a
arcului şi nu toate patru bolţi, aşa cum fuseseră înainte de 1845. În prezent,
nu se mai poate spune care părţi ale
podului mai aparţin construcţiei originale.
Odată ajunşi aici, ar fi însă păcat
să plecăm fără a degusta din produsele viticole ale podgoriei de aici, cu o
vechime de peste 2 mii de ani. Aici, pe 1750
de hectare de viţă de vie, sunt cultivate în special soiuri pentru vinuri albe,
toate soiuri româneşti: Frâncuşă, Fetească albă, Grasă de Cotnari şi Tămânioasă
Românescă, precum şi o plantaţie tânără de Busuioacă, pentru vinuri roze şi
Fetescă Neagră, pentru vinuri roşii, după cum am aflat de la Mihaela Turturică,
oenolog.
Apoi, gazda noastră ne-a făcut şi o
prezentare a cramelor: Ne aflăm la 12 metri sub pământ,
temperatura este 10-12 grade Celsius constantă tot timpul anului. Avem 15
astfel de încăperi, numite hrube, pentru că legenda spune că acestea ar fi
hrubele lui Ştefan cel Mare. De aici vinul poate avea două destinaţii: fie la
linia de îmbuteliere, fie – vinurile care sunt considerate cele mai bune – sunt
îmbuteliate în sticle şi păstrate la vinotecă, o bibliotecă de sticle.
Se spune
că într-o sticlă de vin băută există filosofia a trei cărţi. Aşa că vă invit la
citit. Vinoteca pe care o s-o vedeţi are în jur de 1 milion de sticle, cea mai
veche este din recolta anului 1956. O să vedeţi această poziţie a sticlei (n.r.
culcată orizontal), pentru ca în permanenţă lichidul să vină în contact cu
dopul, tocmai pentru a avea loc aceste schimburi care duc la formarea
buchetului vinului, pentru că dacă la vinurile tinere vorbim despre aromă, la
cele vechi vorbim despre buchet. O să vedem la degustare care este diferenţa.
Iar dacă veţi ajunge aici, sunt
convinsă că veţi putea face diferenţa!
