Ineleţ, un cătun printre nori

Astăzi vă invităm să fiţi aventuroşi şi să descoperiţi alături de noi, un cătun cocoţat în vârf de munte şi aproape uitat de lume: Ineleţ.

Adaugă ca sursă preferată în Google

Ana-Maria Cononovici, 23.08.2017, 13:13

Astăzi vă
invităm să fiţi aventuroşi şi să descoperiţi alături de noi, un cătun cocoţat
în vârf de munte şi aproape uitat de lume: Ineleţ. Situat în judeţul Caraş-Severin,
pe Valea Cernei, Ineleţ este unul dintre cătunele izolate din zonă, unde accesul
se face fie pe poteci de munte, fie de vreo 50 de ani încoace pe scări de lemn,
de tipul celor pe care se urcă în podul casei.

Scara este
formată din patru segmente de scară, care urmăresc în detaliu forma peretelui
calcaros şi măsoară cam o sută de metri de trepte din lemn care sunt lipite de
peretele abrubt al muntelui. Partea cea mai grea a urcării o reprezintă ultimul
segment de scară, deoarece are un unghi de aproape 90 de grade.

Florin Arjocu,
ghid de turism, a tot urcat către cătunul Ineleţ şi ne-a spus ce vedem odată
ajunşi aici: Ineleţ ca şi celelalte
cătune de deasupra staţiunii Herculane, sus în munţii Cernei, impresionează din
mai multe puncte de vedere. Poate în primul rând natura. Este nemaipomenit să
ajungem acolo, sus, deasupra munţilor şi să avem vedere către alţi munţi de la
nivelul respectiv. La fel, impresionează şi încăpăţânarea oamenilor de a trăi
în acele zone izolate, unde nu au drum, nu au electricitate. Şi mai
impresionează oamenii prin bunătatea lor, prin felul lor de a trăi, în linişte,
de a te ajuta. Am călătorit de câteva ori acolo, pot zice că la una dintre
vizite am trecut pe lângă trei gospodării şi fiecare dintre acei oameni ne-au
invitat să stăm la vorbă cu ei şi ne-au pus şi o ţuică pe masă. Nu ne
cunoşteau. E impresionant.

Comunităţi
mici, cu aproximativ câteva zeci de
oameni care sunt obişnuiţi să îşi producă ei înşişi tot ce au nevoie. Cresc
păsări, vaci şi porci, au culturi de legume şi tot ce le trebuie şi rar coboară
în Herculane pentru a se mai aproviziona. Şi asta pentru că drumul până la
Ineleţ este o provocare, chiar şi pentru oamenii locului. Revine cu detalii
Florin Arjocu: Mai sus de Herculane, la vreo 10 km avem un
baraj, mergând încă vreo 10 km întâlnim ca o colibă din lemn, pe stânga
drumului şi pe Cerna vedem o punte care trece râul. Se trece acea punte, se
urcă pe cărarea şerpuitoare, se ajunge la scări şi după scări ajungem şi la
cimitirul primului cătun, Scărişoara, unde e şi biserica tuturor cătunelor. Iar
din Scărişoara, pe cărare, se ajunge şi la celelalte cătune, cum ar fi Ineleţ.

Deşi drumurile
sunt marcate, călătorul interesat să ajungă în aceste locuri trebuie să
citească înainte de a porni la drum pentru a afla la ce reprere trebuie să fie
atent şi mai trebuie să ştie că sus nu este semnal telefonic, ne-a mai spus
ghidul nostru, în invitaţia pe care ne-a lansat-o de a ne bucura de un popas
într-un loc încremenit în timp, unde lumina vine cu prima rază de soare şi
scade spre seară în pâlpâielile lămpii cu gaz.