Miclăuşeni

Astăzi vă invităm în nord-estul ţării, într-un sat din podişul Moldovei, Miclăuşeni, la o distanţă de 20 km de Roman şi 65 km de municipiul Iaşi, unde ne-am decis să vă propunem un periplu în timp, la castel.

Ana-Maria Cononovici, 09.11.2016, 12:32

Astăzi vă invităm în nord-estul ţării, într-un sat
din podişul Moldovei, Miclăuşeni, la o distanţă de 20 km de Roman şi 65 km de
municipiul Iaşi, unde ne-am decis să vă propunem un periplu în timp, la
castel. Castelul Sturdza de la
Miclăuşeni, cunoscut şi sub denumirea de Palatul Sturdza, este un castel în
stil neogotic construit între anii 1880-1904 de către Gheorghe Sturza şi soţia
sa Maria, în satul Miclăuşeni şi se află în prezent, proprietatea Mitropoliei
Moldovei şi Bucovinei, fiind inclus pe lista monumentelor istorice din judeţul
Iaşi din anul 2015.

Ansamblul de la Miclăuşeni este format din 3
monumente: Biserica Sf. Voievozi, Buna Vestire – datând
din 1787, Castelul Sturza – datând din secolul al XVII-lea, reclădit în 1752 şi
în secolul al XIX-lea şi Parcul – datând din secolul al XIX-lea.

După ce a avut de suferit în urma a două incendii
şi infiltrării apei, în anul 2003 castelul a intrat într-un program de
restaurare. S-au efectuat atunci lucrări de consolidare şi au fost
reconstituite după fotografii elementele decorative pierdute mai mari sau mai
mici. Piese de mobilier din lemn, în special uşi, ferestre, lambriuri, scări
interioare din lemn şi parchetul original au fost restaurate şi conservate în
anii 2003-2005. Deşi lucrările de restaurare nu au fost finalizate în
totalitate, o vizită la castelul Sturdza de la Miclăuşeni vă va încânta.

Ne poartă prin castel şi ne spune poveşti inedite
Sebastian Marcoci, custodele castelului: Castelul a fost construit la 1880 de către
George Sturdza şi soţia sa, Maria (din familia Ghica), inspirat din călătoriile
lor în Franţa, Germania şi Austria. În încăperile de acolo era un atelier de
ţesătorie, se mai numea camera femeilor, şi ce este interesant este că din
interior se putea intra pe o uşă secretă într-un tunel de evacuare ce are
ieşirea către mănăstire, în satul Miclăuşeni. Acum când intră castelul în
restaurare există un proiect să se refacă drumul până la mănăstire. Elementele
de originalitate sunt picturile, elementele de feronerie şi tâmplărie şi câteva
sobe. Piesele de mobilier sunt majoritatea achiziţii ulterioare sau donaţii. O
să vă invit aici, unde era atelierul de pictură sau camera de zugrăvit, o să
vedeţi în interior o sobă originală.

Castelul a fost amenajat cu meşteri austrieci,
care realizau sobele, tâmplăria sau parchetul, câteodată acesta din urmă
oglindind modelul tavanelor, ne-a mai spus interlocutorul nostru şi a continuat
vizita prin castel: Aici este o piesă interesantă, un vechi
lavoar, cu vasul autentic, iar dedesubt era partea a doua a setului, oliţa de
noapte. În 1944 tot castelul a fost ocupat de armata sovietică. O să mergem acum
în camera copilului. Camerele acestea din latura nordică, fac parte din vechiul
conac, constuit la 1755, tavanele aici sunt ogivale, iar în cămăruţa aceasta a
stat Ecaterina (fiica Mariei şi a lui G Sturdza) în momentul donaţiei. Este o
cameră modestă, care seamănă cu o chilie, Ecaterina se pregătea pentru viaţa
monahală. În interior este un pătuţ original, un pătuţ de copil, dar cu
elemente foarte interesante şi anume cu posibilitatea de a-l extinde pe măsură
ce creştea copilul. Baia aceasta se mai numea baia Mariei, o baie luxoasă la
vremea respectivă, era pictată integral sau cu gresie cu motive orientale.
Întreaga baie este de inspiraţie orientală pentru că Maria a trăit la Istanbul.
În colţ e un lavoar, iar în spatele lavoarului era a doua uşă secretă către
tunel. Baia e mai joasă cu două trepte. În caz de inundaţie apa se ducea într-o
zonă în care era uşor evacuată. Mozaicurile sunt originale, iar în locul acesta
a fost o sobă foarte frumoasă, de culoare albă, iar partea interesantă este că
încălzea peretele integral. În castel au fost 21 de sobe, toate mergeau pe
acelaşi principiu, iar castelul, fiind tot de cărămidă, se menţinea cald.
Pictura castelului face parte dintr-un stil apărut în Belgia şi Franţa, care se
numeşte Art Nouveau, în care predomină motive vegetale, florale şi animaliere.
Se pot vedea animale fantastice în special şi elemente principale din balzonul
familiei: crucea cu şarpele şi leul, pe care l-aţi văzut şi pe exterior.

O călătorie într-un timp cu domniţe şi cavaleri pe
care vă propunem să nu o amânaţi. Castelul poate fi vizitat în weekenduri între
orele 12.00-17.00, iar pe perioada sărbătorilor sunt organizate evenimente
amintind de gloria de odinioară a locurilor.