Piaţa Unirii din Iaşi
Supranumit oraşul celor 7 coline, Iaşiul este o destinaţie turistică pe placul oricărui vizitator, care poate găsi aici un bogat patrimoniu cultural-istoric, spaţii verzi şi de relaxare, zone de shopping şi o diversificată ofertă gastronomică, însoţită de vinurile produse în podgoriile care îl înconjoară. Tururile ghidate includ, în mod obligatoriu, Piaţa Unirii, un loc simbolic al Iaşiului.
Adaugă ca sursă preferată în Google
Ștefan Baciu, 26.05.2026, 16:30
Atestat în anul 1408, într-un document al domnitorului Moldovei, Alexandru cel Bun, Iaşiul a devenit în timp un important centru economic, cultural şi religios, mai ales după ce în anul 1565 domnitorul Alexandru Lăpuşneanu a decis să îi confere acestei aşezări statutul de capitală a Moldovei, statut care se va menţine până în 1862 când a avut loc unirea administrativă a principatelor Munteniei şi Moldovei. De-a lungul secolelor, în Iaşi au fost ridicate multe clădiri impresionante care, în timp, au intrat în patrimoniul cultural. Un loc simbolic este Piaţa Unirii, de neratat în cursul unei vizite în zona istorică a oraşului. Mihai Bulai, prodecan al Facultăţii de Geografie şi Geologie din Iaşi şi ghid de turism voluntar al Asociaţiei „Iaşi.Travel”, a propus Piaţa Unirii ca punct de plecare în explorarea oraşului:
„Un traseu turistic al Iașului începe în centrul istoric al acestuia, și anume în Piața Unirii, locul în care s-a scris Istoria României și Unirea Principatelor în vremea lui Alexandru Ioan Cuza. La 1859, pe 24 de ianuarie, domnul Moldovei de atunci, Alexandru Ioan Cuza, primește vestea cea mare că la București, în Dealul Mitropoliei, Adunarea Obștească a Țării Românești l-a ales tot pe el ca domnitor al acesteia. Și atunci în Piața din Iași, Piața Centrală, numită mai târziu a Unirii i-a adunat pe ieșeni pentru a le da vestea cea mare și pentru a face o horă populară. S-a cântat atunci și Hora Unirii, cântec patriotic care a rămas până astăzi ca un simbol al orașului.
În Piața Unirii, edificiul cel mai vechi și mai reprezentativ este Hotelul Traian din perioada 1882, al cărui arhitect se spune că ar fi chiar Gustav Eiffel, iar stilul acesta de Belle Epoque final de secol 19 este încă prezent și astăzi, alături de Palatul Braunstein, un alt hotel interesant, actualmente devenit centru internațional, o clădire Art Nouveau, cu o cupolă de sticlă recentă, unde au loc diverse evenimente și de unde se poate admira Piața Unirii. Aici, în Piața Unirii, ieșenii se întâlnesc cu cei dragi, pentru a protesta, pentru a manifesta, pentru întâlniri, chiar și de dans. Atmosfera este încântătoare.”
Inaugurat în 1915, Palatul Braunstein, numit astfel după Adolf Braunstein, un antreprenor care deţinea mai multe magazine în împrejurimi, a fost hotel de lux, sediu de bancă, de partid şi de redacţie. În perioada comunistă, după naţionalizare, spaţiile de la etajele clădirii au fost transformate în locuinţe sociale. După Revoluţia anticomunistă din decembrie 1989, unele părţi ale clădirii au fost retrocedate, iar în 2014, clădirea a intrat în proprietatea primăriei. După un amplu proces de restaurare, Palatul Braunstein şi-a recăpătat strălucirea, devenind, în 2022, o bijuterie arhitecturală. Să continuăm turul în zona istorică a Iaşului:
„Traseul nostru continuă pe strada Cuza Vodă care ne amintește de rolul lui Alexandru Ioan Cuza, de domnitor al Unirii, către Starea Civilă sau Casa Căsătoriilor, un palat de secol 18. Aici a fost și sediul Primăriei, iar actualmente este un departament al acesteia și anume Starea civilă. Aici arhitectura de secol 19 este pregnantă. Avem și o mică piațetă, fosta Piața Primăriei, actualmente se numește Piața 14 decembrie 1989, ce ne amintește de rolul Iașului în apariția chiar a Revoluției de la Timișoara, două zile mai târziu, pe 16 decembrie, Atunci, la Iași, a existat o dorință de a manifesta împotriva lui Ceaușescu. Piața aceasta este plină de cafenele, de cofetării, are un șarm aparte și ne introduce spre strada Cuza Vodă, care este o stradă comercială care încă păstrează acest șarm de secol 19, un echivalent să spunem al străzii Lipscani din București.”
Împreună cu ghidul de turism şi profesorul Mihai Bulai am ajuns la o altă clădire-simbol, cea a Teatrului Naţional:
„Spre teatru ajungem la statuia lui Miron Costin, un cărturar și un diplomat al secolului 17, unde avem o concentrare a zonei culturale: Filarmonica, Universitatea de Artă „George Enescu” și Teatrul Național care găzduiește și Opera Națională Română, un edificiu impresionant care în urmă cu 10 ani a fost ales de BBC printre cele mai frumoase cele mai maiestuoase teatre din lume. de atunci se fac vizite ghidate inclusiv în Sala mare unde au loc reprezentațiile. Esplanada teatrului, pe locul vechiului parc, este încântătoare prin fântânile arteziene și un nou amfiteatru.”
Arhitecţii vienezi Hermann Helmer şi Ferdinand Fellner, celebri în epocă pentru că realizaseră deja încă 23 de proiecte asemănătoare, au fost angajaţi de primărie pentru noua clădire a Teatrului Naţional din Iaşi, clădire care a fost inaugurată la 1 decembrie 1896. Teatrul a fost prevăzut şi cu o uzină electrică de unde au fost alimentate şi primele instalaţii de iluminat public din Iaşi.
