Piaţa Universităţii din Bucureşti
În conştinţa colectivă, Piaţa Universităţii reprezintă locul protestelor sociale sau al manifestărilor de bucurie după un succes din lumea sportului. Piaţa Universităţii face parte însă şi din centrul vechi al Bucureştiului, o atracţie pentru mulţi dintre cei care vizitează capitala României.
Ștefan Baciu, 10.02.2026, 16:00
În anul recent încheiat, capitala României a atras circa două milioane de turişti, iar nivelul lunar al înnoptărilor, constant pe toată durata anului, indică faptul că Bucureştiul se dovedeşte atractiv indiferent de anotimp. Mulţi străini ajung în Bucureşti datorită turismului de afaceri şi de evenimente, iar o bună parte dintre ei vizitează Centrul Vechi, atraşi de istoria acestor locuri, dar şi de multele pub-uri şi restaurante. Centrul Vechi al Bucureștiului oferă, deopotrivă, distracție, hoteluri foarte bune, fie hoteluri boutique, fie hoteluri mari, dar şi preparate savuroase din bucătăria românească şi internaţională.
Ne oprim în Piaţa Universităţii, flancată, pe o parte a bulevardului de clădirea Universităţii din Bucureşti, proiectată de arhitectul Alexandru Orescu după forma universităţilor din vestul Europei. Construcţia a început în 1857, fiind inaugurată în anul 1864, în timpul domnitorului Alexandru Ioan Cuza. În faţa acestei clădiri, pe cealaltă parte a bulevardului Regina Elisabeta, se deschide Piaţa Universităţii, cu patru statui, dintre care una ecvestră a lui Mihai Viteazul, cel care pentru o scurtă perioadă de timp, în anul 1600 a fost conducătorul de facto al celor trei state medievale care formează România de astăzi Ţara Românească sau Valahia, Moldova şi Transilvania.
Piaţa Universităţii este un loc încărcat de istorie, bun de prezentat unor vizitatori din străinătate, după cum subliniază ghidul de turism Damian Anfile: „Nici zona de la Universitate nu e lipsită de povești. Fiecare dintre statuile acelea care stau acolo, le poți spune atât povestea personajului, cât și povestea propriu-zisă a statuii cu Mihai Viteazul. Rămăsese nedezvelit, că ne temeam să nu-i supărăm pe austro-ungari, punându-l pe cel care cucerise la un moment dat Transilvania și de aceea, pe soclul monumentului noi îl trecem principe de Valahia. Îl trecem numai Domnescul locțiitor, ca și cum ar fi cucerit-o în numele împăratului propriu-zis.
Toate protestele și toate festivitățile care altădată nu se petreceau în Piața Victoriei cum se petrec astăzi, se petreceau acolo împrejurul statuii lui Mihai Viteazul. Pe ce stă această statuie? Pe altarul mănăstirii de la Sfântul Sava, care este acum sub caldarâmul Pieței Universității. Apoi celorlalte trei statui, părinții învățământului românesc: Gheorghe Lazăr, Ion Heliade Rădulescu și Spiru Haret, Heliade Rădulescu este pus în dreptul locului unde a avut tipografia, unde Heliade Rădulescu scosese primele manuale școlare din istoria Țărilor Române și fiecare dintre statuile alea păstrează în reprezentările lor și niște indicii vizavi de profesiile lor.
Dacă cineva a observat cumva cupolele alea în formă de ceapă care răsară în spatele clădirilor gemene ce flanchează Piața Universității, puteți să-i duceți și acolo la Biserica Rusă, pentru că este ctitoria țarului Nicolae al 2-lea Romanov, ultimul autocrat al Rusiei. Și stilul este spectaculos de privit.”
Alături de clădirea bisericii ruse in Piaţa Universităţii se află Ambasada Cehiei, altădată sediul ambasadei Cehoslovaciei. o clădire care are o poveste din vara anului 1968. Atunci, turiștii cehoslovaci veniți în vacanță în România s-au strâns în jurul ambasadei neştiind ce să facă, după ce aflaseră că tancurile sovietice invadaseră străzile din Praga şi din Bratislava pentru a răsturna guvernul reformist condus de Alexander Dubcek. România fusese singura ţară din blocul comunist care se opusese invadării Cehoslovaciei de către sovietici.
Tot în Piaţa Universităţii se află o clădire mică, dar preţioasă, Palatul Suţu. Ghidul de turism Damian Anfile: „Palatul Suțu, ferit de cutremure vreme de 200 de ani, este una dintre clădirile vechi ale Bucureștiului, ce păstrează cel mai bine aspectul inițial. Este sediul central al Muzeului Municipiului București. Ești și o locație pe care vreți să o vizitați, arătându-vi-se tocmai cadre din istoria orașului, foarte prețioase. Nici amintirile locului nu sunt de colea, pentru că să nu uităm că era una dintre locațiile cele mai prețuite pentru organizarea balurilor de altădată.”
Construită în anul 1833 de familia Suţu, clădirea devenise renumită, în a doua jumătate a secolului al 19-lea, pentru balurile şi carnavalurile organizate aici. În 1932, clădirea a ajuns în proprietatea unei bănci care a cedat-o apoi Primăriei oraşului Bucureşti. Actualul muzeu a fost deschis în ianuarie 1959.
