Polovragi
Polovragi, localitate din judeţul Gorj, este un loc încărcat de istorie, dar şi un loc de relaxare sau chiar un punct de plecare pe trasee montane, atunci când vremea o permite.
Ștefan Baciu, 03.12.2024, 16:58
Polovragi, localitate din judeţul Gorj, este un loc încărcat de istorie, dar şi un loc de relaxare sau chiar un punct de plecare pe trasee montane, atunci când vremea o permite. Comuna Polovragi se află în depresiunea dintre Munţii Parângului şi Munţii Căpăţânii (din lanţul Carpaţilor Meridionali), la circa 60 de kilometri de Târgu Jiu, municipiul de reşedinţă al judeţului Gorj.
Aici sunt câteva pensiuni confortabile, un indiciu al faptului că Polovragi poate fi considerată o destinaţie turistică. Înainte de a ajunge la mănăstire, vizitatorii trec pe lângă o tabără de sculptură, unde pot vedea simboluri dacice în arta lemnului. Această zonă a fost locuită încă din timpul dacilor, ceea ce face ca atracţiile turistice de aici să fie însoţite şi de legende. De altfel, la poarta de lemn de la intrarea în comună pot fi văzuţi doi străjeri daci, sculptaţi în lemn. Unul poartă o suliţă şi un scut, iar celălalt lupul dacic, un simbol al acestei civilizaţii.
Odată trecuţi de porţile mănăstirii ortodoxe de maici, vizitatorii au posibilitatea de afla mai multe despre istoria acestor locuri, în special datorită ghidului mănăstirii, maica Tecla: „Mănăstirea Polovragi este situată într-un cadru pitoresc la poalele Munților Piatra Polovragilor, în apropierea Cheilor Oltețului care despart Munții Parâng de Masivul Căpățânii. Și aici este cea mai mică distanță dintre doi masivi muntoși 70 de centimetri, jos, în albia râului. Mănăstirea a fost construită în anul 1505, iar ctitori sunt doi boieri Radu și Petru, care au construit mănăstirea în timpul domnitorului Radu cel Mare, domnitorul Valahiei, iar s-au găsit mai multe inscripții despre întemeierea mănăstirii, care se mai păstrează și astăzi.
Un secol și jumătate mai târziu, mănăstirea intră în posesia unui mare logofăt, Danciu Pârâianu, care era cel mai apropiat sfetnic al domnitorului Matei Basarab și câțiva ani mai târziu el o donează, o închină Sfântului Mormânt de la Ierusalim, deci Patriarhiei Ierusalimului. Închină mănăstirea, cu tot cu averile sale. Rămâne închinată timp de 50 de ani, până în anul 1693, când este răscumpărată de către domnitorul Constantin Brâncoveanu. Atunci se și pictează interiorul bisericii. Este un stil care a luat naștere în acea perioadă la Mănăstirea Hurezi. Este un stil adus de către pictorul grec Constantinos. Este un amestec dintre stilul bizantin grecesc și stilul autohton, românesc.”
De menţionat că, datorită stilului său arhitectonic şi picturilor murale, Mănăstirea Hurezi se află pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO. Urmând drumul forestier care pleacă de la mănăstire Polovragi spre munte, vizitatorii pot ajunge, după câteva minute, la un alt obiectiv de interes turistic, la peştera cu acelaşi nume. Având 10,8 kilometri, peştera Polovragi este una dintre cel mai lungi din România, însă partea vizitabilă pentru turişti are doar 800 de metri.
Peştera este un vechi meandru subteran format în urmă cu 6-7 milioane de ani de apele râului Olteţ care, în urma unei mişcări tectonice, şi-a schimbat cursul. Mai este denumită şi “peştera lui Zamolxe”, zeu al dacilor care, conform unei legende, ar fi trăit aici. Se spune că apa care se prelinge din tavanul peşterii nu ar fi alceva decât lacrimi ale zeului după cucerirea Daciei de către romani. Ca orice legendă există şi un sâmbure de adevăr. Un grup de speologi a descoperit un tunel de legătură cu o cetate dacică, situată în vârful muntelui. În peşteră au fost găsite mai multe fosile de animale preistorice şi tot aici poate fi văzută o pictură murală, făcută în 1707 de primul preot paroh al mănăstirii Polovragi. Turul de vizitare, cu ghid, durează 30-40 de minute.
