Săpânţa

Ne îndreptăm astăzi către nordul României, către Maramureş, o lume veche în care persistă vechi tradiţii de mult uitate în alte părţi ale Europei.

Daniel Onea, 19.03.2016, 10:25

Ne îndreptăm astăzi către nordul
României, către Maramureş, o lume veche în care persistă vechi tradiţii de mult
uitate în alte părţi ale Europei. Lonely Planet menţionează România într-un top
al destinaţiilor cu cel mai bun raport ofertă-preţ, în timp ce National
Geographic Traveler include Maramureşul într-o listă de destinaţii turistice
recomandate, descriind regiunea ca pe o lume a lemnului. Astfel, uneltele
agricole sunt fabricate din lemn, la fel ca şi porţile impresionante,
încrustate cu motive seculare, din care se intră în grădini modeste, care
înconjoară case, tot din lemn. De asemenea, prin frescele încă vii care le
decorează pereţii, bisericile de lemn din Maramureş, înscrise în patrimoniul
mondial UNESCO, spun poveşti despre credinţă şi glorie, despre sfinţi şi
păcătoşi. Însă unul dintre cele mai căutate obiective din regiune este
Cimitirul Vesel din Săpânţa. Acesta este faimos pentru crucile de lemn, viu
colorate, pe care sunt scrise epitafuri vesele.

În Maramureşul istoric, ne întâmpină preotul paroh al Parohiei Ortodoxe
Române Săpânţa, Gigore Luţai. La Săpânţa, primul obiectiv ar
fi Cimitirul Vesel. După aceea, la nici un kilometru depărtare, Mănăstirea
Săpânţa Peri, pe malul Tisei. Este o lucrare de proporţii, din stejar, de 75 de
metri înălţime, structurată pe trei nivele. E o lucrare impresionantă, aşezată
într-un parc dendrologic cu o suprafaţă de 21 de hectare, unde puteţi vedea
peste 30 de specii de arbori şi arbuşti. E o lucrare extraordinară, realizată
de meşterii maramureşeni de la Bârsana.

La Săpânţa, iniţial, a fost ridicată o biserică din piatră, iar pentru o
perioadă de 312 ani aici şi-a avut sediul Episcopia Română a Maramureşului.
Datorită trecerii timpului, vechea mănăstire din piatră s-a distrus în anul
1783. Mănăstirea din lemn Săpânţa Peri a fost înfiinţată în anul 1997 şi a fost
recunoscută oficial ca fiind cea mai înaltă biserică de lemn din lume. Biserica
a fost construită în stil maramureşean fiind placată iniţial cu 8,5 kilograme
de aur, iar crucea, înaltă de şapte metri, la rândul ei este învelită cu patru
kilograme de aur. Alături de părintele Gigore Luţai, ne reîndreptăm atenţia
către Cimitirul Vesel. Eu slujesc aici din anii 90. Rămân
mereu impresionat câţi turişti vin aici de peste hotare, de pe toate
continentele. Cimitirul Săpânţa a fost creat de Stan Ioan Pătraşcu. Până în
anul 1935, la început, crucile erau fără epitaf. Stan Ioan Pătraşcu avea doar
patru clase, dar avea mult har şi umor. La cererea enoriaşilor, el descrie în
câteva cuvinte viaţa celor plecaţi. Dacă în toate cimitirele din lume se aduc
elogii celor plecaţi, aici, la Săpânţa, la foarte multe din cele 1.500 de cruci
din Cimitirul Vesel se redă viaţa aşa cum a fost trăită. Să nu uităm că Săpânţa
este una dintre frumoasele localităţi din vechiul Maramureş, cu o întindere
foarte mare, de 40 de hectare şi avem în zonă mii de hectare de pădure cu
izvoare.

Iar, dacă ajungeţi la Săpânţa,
încercaţi să petreceţi o noapte şi la Breb, la doar 45 de km depărtare. De
aici, se spune că veţi putea admira Calea Lactee în toată splendoarea ei. Iar,
din Vişeu de Sus, la 78 de km de Săpânţa, puteţi lua celebra mocăniţă, care vă
poartă prin munţi, pe Valea Vaserului. În speranţa că v-am convis să vă
îndreptaţi spre Săpânţa, vă aşteptăm şi data viitoare cu o nouă destinaţie.
Până atunci, drum bun şi vreme frumoasă!