Republica Autonomă Sovietică Socialistă Moldovenească
La începutul toamnei anului 1924, în luna septembrie, evenimente violente începeau în localitatea Tatarbunar, în sudul Republicii Moldova, pe teritoriul Ucrainei de azi, ca efecte ale acțiunilor unor agenți sovietici. Era o provocare fățișă la adresa suveranității noului stat România Mare, care avea să intervină militar și să restabilească ordinea după câteva zile de haos. Urmarea înfrângerii rebeliunii de la Tatarbunar a fost însă apariția unui stat-fantomă, Republica Autonomă Sovietică Socialistă Moldovenească, pe granițele râului Nistru.
Adaugă ca sursă preferată în Google
Steliu Lambru, 01.06.2026, 15:54
Anul 1924 a fost unul problematic pentru România în relația cu marele său vecin și declarat inamic Uniunea Sovietică. Acțiunile armate de la Tatarbunar, din sudul Basarabiei, în Ucraina de azi, organizate de Moscova împotriva autorității statului român erau o exprimare deschisă a ostilității. După lichidarea rebeliunii de la Tatarbunar, o altă provocare se ivea pentru România: apariția, pe malul stâng al Nistrului, al unui așa-numit stat intitulat Republica Autonomă Sovietică Socialistă Moldovenească, perscurtat RASSM.
Istoricul Ion Xenofontov este profesor la Universitatea din Chișinău și a punctat câteva elemente privitoare la motivele apariției RASSM. ”În 1924, în contexul eșecului conferinței româno-sovietice în problema Basarabiei de la Viena și al înfrângerii forțelor ostile de la Tatarbunar, conducerea Uniunii Sovietice a intensificat punerea în acțiune a proiectului de creare a unui focar permanent de tensiune la adresa României. Focarul era și de promovare a revoluției proletare în Balcani, astfel dând curs fondării RASSM în componența RSS Ucrainene. RASSM, cu centrul la Balta, a fost formată în 1924 în scopuri politico-propagandistice pentru a avea pretexte evidente de anexare a Basarabiei la RASSM și URSS. Din această perspectivă, s-a considerat oportun de a trata populația românească din Autonomie, dar și pe cea din Basarabia ca o națiune aparte de cea română. Iar justificările din domeniile istoriei, ideologiei și politicii sovietice n-au prins decât contur atunci.”
Cazul RASSM nu era singurul. El era numai un exemplu al unei strategii mai extinse. Ion Xenofontov. ”Conform memorandumului semnat pe 4 februarie 1924 Moscova de cunoscuții militanți bolșevici Grigori Kotovski, Pavel Tcacenco, Alexandru Bădulescu și de alți șapte fruntași comuniști, adresat conducerii URSS, se declara, citez: Republica Moldovenească va putea juca același rol de factor politico-propagandistic pe care îl joacă Republica Belarusă față de Polonia și cea Karelă față de Finlanda. Ea va focaliza atenția și simpatia populației basarabene și va crea pretexte evidente pentru pretențiile alipirii Basarabiei la Republica Moldovenească, am încheiat citatul. Peste două zile, pe 6 februarie, Mihail Frunze, solicitat de Stalin, a pledat pentru includerea Republicii Moldovenești în cadrul RSS Ucrainene. Pe 25 septembrie 1924, în contextul evenimentelor de la Tatarbunar, Biroul Politic al Comitetului Central al Partidului Comunist Bolșevic din toată Uniunea a adoptat decizia cu privire la RASSM.”
În organizarea administrativă sovietică internă, RASSM era parte a Republicii Sovietice Socialiste Ucrainene. ”Dacă conducătorii ucraineni vedeau formarea RASSM în cadrul RSS Ucrainene, la insistența lui Gheorghi Cicerin s-a decis ca în actul formării RASSM trebuia indicat faptul că frontiera ei de vest era frontiera de stat a URSS. Sesiunea a treia a Comitetului Executiv Central din Ucraina din legislatura a opta a adoptat pe 8 octombrie 1924 Hotărârea cu privire la crearea RASSM în componența Ucrainei. Această hotârâre a fost considerat actul de fondare a noii entități etno-statale. Capitala a fost fixată la Balta, cu o populație preponderent ucraineană, iar în 1929 capitala a fost transferată la Tiraspol.”
Crearea RASSM în anul 1924 este momentul nașterii identității moldovene sovietice. ”În anii 1924-1928, după o serie de discuții, înaltele foruri de partid de la Moscova și din Ucraina, cu participarea Internaționalei Comuniste, au decis să declare populația română transnistreană drept una vorbitoare de limbă moldovenească, distinctă de cea română, creată în baza graiurilor locale. Iar moldovenii erau considerați reprezentanți ai unei națiuni aparte de cea română și urma să se reunească cu cei din Basarabia. Decizia respectivă marca evoluția societății din RASSM, iar în perioada postbelică pe cea din Basarabia reanexată la URSS: Aceste acțiuni politico-ideologice s-au înscris în arhitectura politicii de indigenizare din URSS, oficial proclamată la Congresul XX din Rusia, în aprilie 1923, fiind inspirată și de Internaționala Comunistă. În aprilie 1925, Internaționala Comunistă a emis o recomandare pentru partidele comuniste din lume ca acestea să sprijine prin toate mijloacele posibile aspirațiile naționale ale moldovenilor, care se consideră un popor aparte față de români și recunosc limba de sine stătătoare față de cea română, am încheiat citatul din document.”
Deși se proclamase ca republică a națiunii moldovene, considerată de propaganda sovietică diferită de cea română, RASSM era una în care majoritară era populația ucraineană și cea rusă. Ion Xenofontov. ”Stabilirea numărului populației moldovene a fost vehiculată ca un argument pentru formarea acestei entități. Pe 17 decembrie 1926, a avut loc recensământul general al populației din Uniunea Sovietică, în urma căruia numărul total al populației din RASSM a fost estimat la peste 570.000 de oameni, potrivit datelor oficiale. Numărul moldovenilor era de circa 170.000 sau 30,1% din cei distribuiți după naționalități. Ucrainenii formau 277.500 sau 48,5%, rușii 48.000 sau 8,55%, același procentaj îl aveau și evreii, iar germanii 1,8%. În anii 1930, indicii creșterii firești a numărului populației s-au micșorat din cauza proceselor de colectivizare și industrializare, din cauza foametei organizate, a represiunilor politice etc. Recensământul unional din ianuarie 1939 a indicat faptul că în RASSM locuiau 171.000 sau 28,5% moldoveni, peste 300.000 sau 50,7% ucraineni, peste 60.000 sau 10% ruși și așa mai departe. Cu alte cuvinte, vedem că moldovenii, românii, nu formau majoritatea numărului populației din entitatea autonomă moldovenească.”
În iunie 1940, când URSS anexează Barasabia și Bucovina de Nord, RASSM dispare. Va reapărea însă în 1991 sub forma Transnistriei, la dispariția Uniunii Sovietice, având aceeași menire ca în 1924.
