Coliva reinterpretată
Coliva este un preparat ritualic fundamental în cultura și spiritualitatea românească. Realizată din grâu fiert, îndulcit și ornat, ea este nelipsită de la înmormântări și parastase, simbolizând legătura dintre viață şi moarte, prin prisma învățăturilor creștine.
Adaugă ca sursă preferată în Google
Ana-Maria Cononovici, 09.06.2026, 15:15
Coliva este un preparat ritualic fundamental în cultura și spiritualitatea românească. Realizată din grâu fiert, îndulcit și ornat, ea este nelipsită de la înmormântări și parastase, simbolizând legătura dintre viață şi moarte, prin prisma învățăturilor creștine. Originile colivei ne poartă în primele secole ale creștinismului și sunt legate de o minune a Sfântului Teodor Tiron, consemnată în secolul al IV-lea ( care a salvat creştinii prin îndemnul de a manca grâu fiert cu miere în locul bucatelor ce tocmai fuseseră stropite cu sânge în pieţe).
Coliva definită de August Scriban în al său ”Dicționaru limbii românești” (1939) era: „o mâncare dulce (făcută din grâu fiert, nuci pisate, zahăr pisat, scorţişoară ș. a.) care se oferă mai ales „de sufletul morților” la înmormântări şi la zilele comemorative ale morţilor”.
În timp, în spaţiul ortodox, coliva a devenit şi desert, mâncat în ocazii diferite decât cele comemorative. Astfel, au apărut şi alte utilizări ale bobului de grâu, sau a arpacaşului (produs alimentar obținut prin decorticarea și șlefuirea boabelor de grâu, de orz sau de mei), grâul fiind una dintre principalele cereale cultivate în ţara noastră.
La localul său din Centrul Vechi al Bucureştiului, Ovidiu Logican repetă la fiecare 40 de zile un eveniment ce are totdeauna succes: „Marea degustare de colivă / Wine”. L-am întrebat pe Ovidiu Logican de ce a ales coliva şi cum poate fi ea reinventată:
„Credem că orice poate fi reinterpretat şi reinventat, în momentele acestea. Am plecat de la conţinutul ei, avem arpacaş, care e un carbohidrat, deci în teorie putem substitui orezul cu arpacaş, sau pastele cu arpacaş, sau alte preparate din făină albă, griş. Orice putem să reinterpretăm înlocuind carbohidratul cu arpacaşul, iar apoi, la partea dulce, putem adăuga fructe exotice, putem adăuga ciocolată, putem adăuga smântână, frişcă, îngheţată, coji de ecler, coji de choux-a-la-creme. Sunt foarte multe variante, doar mintea este limita pentru ce se poate face din clasica colivă. Evident, de fiecare dată servim şi coliva tradiţională, dar avem o serie amplă de reinterpretări, pe care noi le numim „colive sărate” şi „colive dulci”.”
Ovidiu Logican a detaliat meniul unei astfel de seri:
„Am avut sushi de colivă, colivă quatro fromaggi, am avut nişte chifteluţe marinate din colivă, alte dăţi am avut sarmale de colivă, am avut salată boeuf cu colivă, am avut cozonac cu colivă. Cele trei pe care vi le-am spus au fost la „colive sărate”, după care la „colivele dulci” am avut coliva tradiţională, apoi un mousse de colivă cu caramel sărat şi la final un tort cu blat şi cu cremă de colivă.”
Fiind un eveniment cu o temă provocatoare, ne-am întrebat cine participă la el. Ovidiu Logican ne-a povestit:
„Doar români, foarte mulţi tineri, un pic neîncrezători şi, la final, fericiţi şi mulţumiţi că au încercat o altfel de experienţă. Este cel mai de succes eveniment al nostru şi cel la care de fiecare dată este plin! Reluăm alte evenimente clasice ale noastre, Degustarea de parizer, Marea Degustare de sarmale, cu reţete de sarmale de pe toate continentele, plus tot felul de incursiuni tematice în zone viticole din lume: Sicilia, Toscana, Bordo, foarte multe experienţe bazate pe vin şi pe tot felul de asocieri inedite, reinterpretări ale unor reţete clasice. Avem Şampanie şi Caviar, avem multe evenimente interesante.”
Iar îndemnul pentru curioşi ar fi să intre pe site, să deruleze printre multiplele evenimente şi să-şi rezerve cel care consideră că li se potriveşte cel mai bine.
Ovidiu Logican ne-a vorbit şi despre importanţa asocierii unui vin potrivit cu produsul pe bază de colivă oferit spre degustare:
„Pentru partea de „colive sărate”, noi începem întotdeauna cu un spumant, care merge de minune, mai ales că spumantul merge foarte bine cu grăsime, apoi, dacă coliva sărată este mai nearomată, mergem pe nişte soiuri mai neutre, mai simple, un Pinot Grigio, o Crâmpoşie românească, dacă avem colive mai aromate, dăm şi un vin mai aromat, precum un Sauvignon Blanc, sau o Tămâioasă Românească, sau o Busuioacă rose. Ulterior, când trecem la colivele dulci, ne mutăm spre Fetească Neagră, spre vinuri roşii italiene de tip Primitivo, sau Amarone şi, la final, cam întotdeauna, un vin foarte aromat, un vin de Porto.”
Şi pentru că şi în aceste călătorii culinare este păstrată şi reţeta tradiţională, o să vă amintim că aceasta se face în fiecare familie românească, după o reţetă moştenită din bătrâni şi testată în timp. Cea mai simplă reţetă se face din arpacaş (grâu decorticat) deoarece acesta fierbe foarte repede. O colivă bine făcută are boabele „înflorite”, adică deschise. Arpacasul fierbe repede, în 15-20 de minute, exact precum orezul. Grâul fierbe în peste 40-50 de minute. Proporţiile arpacaş-apă sunt de 1:3, adică la 1 kg de arpacaş se pun 3 L de apă rece cu puţină sare, necesară pentru a potenţa aroma produsului final. În amestecul final se adaugă zahăr, sau miere, scorţişoară, biscuiţi raşi şi nucă măcinată, iar la final se ornează cu mici bomboare, sau pudră de cacao , sau boabe de cafea. Cine iubeşte grâul fiert şi îndulcit il poate face oricând sub formă de bomboane umplute cu vişine.