35 de ani de la independența Republicii Moldova

Căderea regimului comunist din Europa Centrală și de Est în 1989 a reverberat în spațiul sovietic după doi ani, în 1991, procesul fiind denumit de istorici și politologi ”dezintegrarea Uniunii Sovietice”.

Adaugă ca sursă preferată în Google

Steliu Lambru, 07.09.2026, 15:56

Căderea comunismului din 1989 a însemnat prăbușirea unei linii de demarcații create în 1945 între Națiunile Unite care învinseseră Germania în cel de-al doilea război mondial. Cele două modele politice și economice reprezentate de SUA și Uniunea Sovietică, democrația liberală și economia de piață și dictatura comunistă și economia etatizată, stăteau față în față. După 44 de ani de tensiuni și încercări de destindere, în 1989, modelul sovietic avea să cedeze sub greutatea falimentului propriilor idei și practici.

În decursul anului 1989, șapte țări din Europa Centrală și de Est plus Iugoslavia reveneau la normalitatea de dinaintea anului 1945. Căderea regimului comunist din Europa Centrală și de Est în 1989 a reverberat în spațiul sovietic după doi ani, în 1991, procesul fiind denumit de istorici și politologi ”dezintegrarea Uniunii Sovietice”. În acel an, cele 16 republici care intrau în componența Uniunii Sovietice își declarau independența, între ele aflându-se și Republica Moldova, partea de est a Moldovei istorice dintre râurile Prut și Nistru.

Statalitatea Republicii Moldova începe în decembrie 1917-ianuarie 1918, când adunarea legislativă vota autonomia și apoi independența de Rusia bolșevică, în numele principiului dreptului autodeterminării naționale promovat de Lenin. Nucleul a ceea ce va deveni Republica Moldova de azi era Republica Democrată Moldova sau Basarabia, entitate desprinsă din Moldova istorică și anexată de Rusia în anul 1812, în urma războiului ruso-otoman.

În tot secolul al XIX-lea, Basarabia va fi parte integrantă a Imperiului rus, una periferică, până în agitatul an 1917. În 1918, în martie, Basarabia se va uni cu Regatul României și pentru 22 de ani, până în 1940, va face parte din acesta. În iunie 1940, în urma a două ultimatumuri sovietice, Basarabia și Bucovina de Nord vor fi cedate, fiind reluate după un an, în iunie 1941.

Pe 23 august 144, când România iese din alianța cu puterile Axei, începe perioada de dominație sovietică de aproape o jumătate de secol în ceea ce a fost denumită Republica Sovietică Socialistă Moldovenească. Între 1944 și 1991, Basarabia și Bucovina de Nord au fost supuse unui tratament extrem de dur de sovietizare și rusificare, care a însemnat, în anii 1940-1950, reprimarea elitelor române, deportări de populație românească și interdicții culturale. Însă după moartea lui Stalin, noile generații de intelectuali, mai precis de scriitori, au început, timid, să ceară drepturi, așa cum a arătat Andrei Cușco, profesor la Facultatea de Istorie a Universității de Stat din Chișinău.

“Este vorba despre perioada imediat următoare dezghețului hrușciovist. Începând cu această perioadă putem vorbi despre apariția unor spații de autonomie relativă, atât instituțională, cât și personală ale unor reprezentanți ai mediilor intelectuale din Republica Sovietică Socialistă Moldovenească. Ele apar în măsura în care dinamica regimului se schimbă și formele de represiune deschisă și destul de dură care caracterizaseră perioada stalinistă sunt înlocuite de forme mult mai puțin definite. Este vorba despre un continuum al formelor de presiune și colaborare sau mai bine zis despre rezistență și opoziție.”

Renașterea culturală din Basarabia, cea care va forma generația care va proclama independența din 1991, va apărea la jumătatea anilor 1960 în urma unui eveniment decisiv. Andrei Cușco.

“Punctul de cotitură din cadrul instituției este Congresul al III-lea al scriitorilor moldoveni care are loc în anul 1965. El marchează o evoluție clară și o schimbare în dinamica de putere din cadrul Uniunii Scriitorilor. Acest congres care a avut loc în perioada iniţială a brejnevismului este de obicei considerat un punct culminant al manifestării de opoziție antiregim care venea din partea intelectualității locale. El a marcat cumva consacrarea definitivă de scriitori pe care i-am numit generația anilor 1960 sau șaizeciștii. Acești oameni au fost primii care și-au scris operele în limba română standard.

Începând din anul 1957, limba așa-numită moldovenească devenise româna standard scrisă însă în grafie chirilică, ea a fost ultima reformă lingvistică din RSSM. Calitatea producției literare a acestor oameni era net superioară majorității predecesorilor lor și se sincroniza cu tendințele de liberalizare care erau atunci vizibile în întreaga Uniune Sovietică. I-aș menționa aici pe câțiva reprezentanți ai acestei generații, Grigore Vieru, Ion Druță, Aureliu Busuioc, Pavel Boțu și alții. Acest al III-lea Congres al Uniunii Scriitorilor a fost prima manifestare clară a unei agende conștiente din punct de vedere național și primul eveniment de acest fel care s-a ținut în limba română după al doilea război mondial în RSSM.”

În august 1991, prin Declarația de independență, Republica Moldova ieșea, a doua oară în secolul XX, din cadrul statului rus și a celui sovietic. A urmat o perioadă de 35 de ani de căutări sinuoase, de poziționări și repoziționări în raport cu identitățile colective, cu moștenirea sovietică și cu reconstrucția statului și a societății. Republica Moldova, în funcție și de jocul actorilor de pe arena mondială, a avut de ales între modele de dezvoltare propuse de spațiul eurastiatic și de cel european.