UE a actualizat normele privind coordonarea securității sociale
Uniunea Europeană şi-a revizuit normele privind coordonarea sistemelor de asigurări sociale. Este un pas înainte important către un sistem mai corect de mobilitate a muncii şi un nivel mai bun de protecţie a drepturilor sociale pentru cei care ajung să locuiască, să lucreze sau să se pensioneze într-un alt stat membru.
Adaugă ca sursă preferată în Google
Laurențiu Văduva, 06.11.2026, 10:30
Fiecare țară din UE are libertatea de a-şi stabili caracteristicile propriului sistem de securitate socială, cu tipurile de beneficii acordate, condițiile, modul de calcul al acestora și contribuțiile care trebuie plătite. În același timp, aproximativ 16 milioane de cetățeni europeni locuiesc sau lucrează în alte țări ale UE. Uniunea are norme pentru coordonarea sistemelor naționale de protecţie socială și pentru asigurarea protecției acesteia atunci când o persoană se deplasează în statele membre sau în Islanda, Liechtenstein, Norvegia și Elveția.
Normele revizuite acum fac coordonarea securității sociale mai clară, mai echitabilă și mai ușor de aplicat.
Revizuirea se concentrează pe cinci domenii-cheie:
– În primul rând, o protecție îmbunătățită a drepturilor celor care lucrează sau locuiesc în străinătate, prin instituirea unui regim de coordonare a asigurărilor de sănătate pe termen lung și a unor noi norme de drepturi sociale familiale;
– Apoi, o mobilitate a forței de muncă mai echitabilă, cu o nouă definiție a fraudei în cadrul coordonării securității sociale;
– Noi dispoziții privind coordonarea beneficiilor în caz de șomaj în cazurile transfrontaliere, precum și prelungirea perioadei în care o persoană se poate muta într-o altă țară pentru a-și căuta un loc de muncă, păstrându-și în același timp dreptul la șomaj;
– Apoi, reguli mai clare privind legislația în materie de securitate socială, în special pentru detașarea lucrătorilor și pentru munca prestată în două sau mai multe țări europene;
– Nu în ultimul rând, întărirea colaborării administrative între autoritățile naționale, prin îmbunătățirea schimburilor de informații privind statutul de securitate socială al persoanelor care lucrează într-o altă țară, introducerea unor proceduri și termene mai clare în cazul existenței unor îndoieli cu privire la validitatea documentelor, precum și noi instrumente pentru prevenirea fraudei, a abuzurilor și a erorilor.
Pentru a permite țărilor UE să își adapteze procedurile naționale, majoritatea normelor actualizate se vor aplica abia după 2 ani, începând cu 1 noiembrie 2028.
