Liberalizarea pieţei europene a muncii
Ministrul roman al muncii, Mariana Campeanu, s-a intalnit, la Haga, cu omologul ei din Olanda, Lodewijk Asscher, pentru a discuta schimbarile ce vor interveni in legislatie dupa deschiderea pietei muncii olandeze pentru romani.
Valentin Țigău, 10.09.2013, 11:56
Actul din 2007, de aderare a Bulgariei si României la UE, a permis statelor membre să aplice dispoziţii tranzitorii privind accesul la piaţa muncii pentru lucrătorii români şi bulgari, pe o perioadă de maximum şapte ani. În baza acestor norme, noua state membre mentin, inca, restricţii care vor fi, însă, ridicate, de la 1 ianuarie 2014, cand piata europeana a muncii se va deschide total. Daca la Sofia si Bucuresti aceste masuri intra in logica drepturilor egale pentru toate tarile membre ale UE, nu putine sunt capitalele unde se manifesta neicredere si chiar teama fata de o posibila migratie masiva a fortei de munca dinspre estul Europei. Alaturi de Maria Britanie, Olanda este una dintre tarile unde se aud voci care solicita guvernului amanarea liberalizarii pietei muncii pentru romani si bulgari.
Legat de aceasta tematica, ministrul roman al muncii, Mariana Campeanu, a avut, luni, la Haga, convorbiri cu omologul sau olandez, Lodewijk Asscher. La capatul dialogului, cei doi demnitari au declarat ca România si Olanda vor gasi împreuna solutii pentru a se asigura ca deschiderea pietei muncii pentru români nu va crea probleme. In Olanda, multi oficiali afirma ca românii si bulgarii sunt bineveniti, de la 1 ianuarie, dar exista si teama cetatenilor ca, dupa aceasta data, olandezii si-ar pierde locurile de munca în favoarea noilor veniti.
Mariana Campeanu: “Probabil ca olandezii se gândesc ca or sa vina românii care sa accepte salarii mai mici si, astfel, locurile lor de munca sa fie luate de români. Dar nu asta e problema. Problema e cum de exista astfel de angajatori, care fac astfel de lucruri si care, de fapt, încalca legislatia. Noi aici trebuie sa actionam, pentru ca indiferent daca îl opresc pe român sau pe bulgar, o sa vina un croat, o sa vina un francez, o sa vina un german care poate o sa accepte acele conditii si atunci olandezul, oricum, ramâne fara un loc de munca. Daca vor sa-si apere locurile de munca, trebuie sa înteleaga ca absolut oricine munceste, de exemplu, în Olanda, trebuie sa aiba aceleasi drepturi.”
La Bucuresti si la Haga, au conchis cei doi ministri, masurile de protectie a dreptului la munca trebuie sa se mute din sfera neincrederii spre cea a luptei impotriva unor abuzuri precum exploatarea lucratorilor, salarizarea sub minumul pe pe economie sau programul de lucru peste durata legala. In ultima instanta, respectand cu strictete legile interne, Olanda se angajeaza sa respecte si Tratatele internationale semnate, intre care Tratatul European, care cuprinde referiri clare la libera circulatie a fortei de munca.
