Noi acţiuni anticorupţie
Direcţia Anticorupţie din România (DNA) dovedeşte, din nou, că activitatea sa merită lăudată.
Florentin Căpitănescu, 08.12.2014, 13:15
Creată, în urmă cu aproape un deceniu, ca avanpost în lupta cu ceea ce pare a fi boala incurabilă a administraţiei româneşti, Direcţia Naţională Anticorupţie (DNA) este, fără îndoială, un uriaş câştig instituţional. Dacă înainte era percepută ca o entitate aproape inutilă, ce-şi administrează deficitar dosarele deschise, şi aşa puţine, DNA a reuşit, în ultimii doi, trei ani, să închidă gura contestatarilor săi.
Faptul că a luat la puricat administraţia, până la etajele superioare, şi că a repurtat victorii memorabile în sălile de judecată, cum ar fi cea în faţa unui fost premier, social-democratul Adrian Năstase, i-au creat imaginea unei instituţii capabile să-i scoată la suprafaţă pe toţi funcţionarii corupţi. Fără excepţie. Ultimul politician cu pretenţii prins în plasa procurorilor anti-corupţie este preşedintele Consiliului Judeţean Buzău, Cristinel Bîgiu, arestat preventiv pentru 30 de zile, pentru luare de mită. El a fost prins în flagrant, în timp ce primea 50 de mii de lei (circa 11 mii de euro) de la un om de afaceri căruia îi facilitase obţinerea unui contract cu bani publici, fără licitaţie.
În acelaşi dosar a fost reţinut şi finul lui Bîgiu, acuzat, la rându-i, de complicitate la luare de mită, fiindcă a intermediat tranzacţia. Totuşi, cazul construit de procurorii anti-corupţie pe numele preşedintelui Consiliului Judeţean Buzău e departe de a intra la capitolul capturi răsunătoare. El vine, mai degrabă, în trena marilor dosare ce au explodat în ultimele luni şi care dau, cu adevărat, măsura eficienţei DNA, pe de-o parte, dar şi a răspândirii molimei – corupţia – , pe de alta.
În dosarul Microsoft, de exemplu, sunt cercetaţi nu mai puţin de nouă foşti miniştri, din guvernări diferite, şi oameni de afaceri ale căror averi au multe zerouri. Procurorii susţin că prejudiciul, estimat la zeci de milioane de euro, s-a ascuns în spatele unor contracte cu licenţe IT, ce erau destinate sistemului de educaţie.
Zeci de milioane de euro ar fi gaura provocată în buget şi în dosarul în care a fost reţinută şefa Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism (DIICOT), Alina Bica, şi în care este cercetat deputatul Marko Atilla. Lui Bica i se impută că, în 2011, pe vremea când era secretar de stat în Ministerul Justiţiei şi membră a unei comisii care se ocupa de restituiri de terenuri, ar fi înlesnit plata unor despăgubiri supraevaluate pentru un teren aflat la periferia capitalei.
De astfel de dosare, cu nume grele şi în care sunt vehiculate sume ameţitoare, a dus lipsă justiţia în ultimii 25 de ani, după ce România a spus adio comunismului. Totuşi, mai bine mai târziu decât niciodată, căci României îi lipsesc multe, nu, însă, şi corupţii. Pe toate palierele, la toate nivelele.
