Legalitate şi securitate
Legea privind securitatea cibernetică este neconstituţională, spune Curtea Constituţională din România. Este cel de-al treilea act normativ din aşa numitul 'pachet Big Brother' care încalcă dispoziţiile legii fundamentale.
Adaugă ca sursă preferată în Google
Mihai Pelin, 22.01.2015, 12:45
Criticată vehement de societatea civilă şi adoptată în urmă cu o lună de Parlament, legea privind securitatea cibernetică a României a fost declarată neconstituţională. Judecătorii Curţii Constituţionale au admis astfel sesizarea facută de un grup de parlamentari liberali, de opoziţie, care au atras atenţia că actul normativ încălcă dreptul la viată privată în spaţiul virtual.
Pe lângă lipsa avizului CSAT, judecătorii constituţionali au constatat că respectiva lege încalcă mai multe dispoziţii ale Constituţiei, între care pe cele referitoare la accesul liber la justiţie şi la un proces echitabil, dreptul privind viaţa intimă, familială şi privată, dreptul referitor la secretul corespondenţei. Este cea de-a treia lege din aşa numitul „pachet Big Brother” declarată neconstituţională, după ce anul trecut, CCR a respins alte două legi: cea privind obligaţia furnizorilor de telefonie şi internet de a reţine 6 luni datele utilizatorilor şi cea privind obligaţia de a solicita datele personale utilizatorilor de cartele telefonice prepay şi de reţele Wi-Fi. Criticii legii privind securitatea cibernetică s-au plâns că ea ar permite accesul serviciilor şi procurorilor la datele oricărui sistem informatic, susceptibil că este implicat într-o activitate ilegală, fără un mandat emis de o instanţă, ci doar pe baza unei solicitări motivate.
Pe de altă parte, susţinătorii ei au argumentat că legea nu s-ar aplica simplilor cetăţeni, care deţin un calculator sau o reţea şi că este necesară în contextul actual al creşterii fără precedent a riscurilor şi ameninţărilor cibernetice.
În opinia SRI, cel mai fervent suţinător al acesteia, legea este indispensabilă pentru că acţionează pentru protejarea şi respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor. Temerile, speculaţiile şi acuzaţiile pe această temă sunt lipsite de orice fundament real pentru că legea nu permite instituţiilor statului accesul la date care ţin de viaţa privată a persoanelor, fără autorizarea prealabilă a unui judecător, subliniază SRI. Doar deţinătorii de infrastructuri cibernetice (nu persoane fizice) au responsabilitatea de a pune la dispoziţia autorităţilor competente exclusiv date tehnice cu privire la ameninţarea care face obiectul solicitării, explică reprezentanţii Serviciului.
Ulterior, după evaluarea preliminară, dacă rezultă necesitatea extinderii cercetării asupra unor persoane determinate, accesul la un computer, tabletă, sau smartphone se va realiza numai în baza unei autorizări eliberate de judecător. Cu toate acestea, acest lucru nu este specificat în lege. SRI a explicat că nu au fost necesare prevederi suplimentare în ceea ce priveşte respectarea drepturilor omului, întrucât procedura autorizării accesului la date cu caracter personal este deja reglementată atât în Codul de procedură penală, cât şi în Legea securităţii naţionale.
Dacă ar fi fost introdusă şi în legea securitaţii cibernetice, ar fi provocat redundanţă legislativă, lucru contrar bunelor practici în tehnica legislaţiei.
