Dunărea şi cooperarea regională

Decuplate de la lumea liberă de regimurile comuniste, România, Bulgaria şi Serbia vecine au fost obligate la o lungă traversare a deşertului pentru a reveni în Europa.

Adaugă ca sursă preferată în Google

Bogdan Matei, 27.04.2015, 12:38

Graţie stabilităţii interne şi consecvenţei cu care au promovat reforme dure, Bucureştiul şi Sofia au fost admise în NATO în 2004 şi în Uniunea Europeană în 2007. Azi doar candidată la admiterea în Uniune, Serbia, în schimb, e, încă, în convalescenţă, după rănile adânci provocate în anii 90 de războaiele dezlănţuite în fosta Iugoslavie de omul forte din epocă la Belgrad, Slobodan Milosevici. Vineri, la Craiova (sudul României, în apropierea frontierelor cu Bulgaria şi Serbia) premierul român Victor Ponta le-a propus omologilor săi bulgar, Bojko Borisov, şi sârb, Aleksandar Vucici, o acţiune concertată, după modelul cooperării ţărilor central-europene din deja consacratul Grup de la Vişegrad.

Toate trei riverane Dunării, „Bulgaria, Serbia şi România trebuie să acţioneze mai coordonat, mai unitar pe planul iniţiativelor europene. Avem în faţă exemplul de succes al vecinilor noştri, Polonia, Cehia, Slovacia şi Ungaria, care, prin intermediul Grupului de la Vişegrad, au putut şi pot să-şi valorifice eficient interesele regionale” – a argumentat şeful Executivului de la Bucureşti crearea aşa-numitului „Grup de la Craiova”. Ponta mai crede că Bulgaria şi România îşi pot apăra mai bine interesele la Bruxelles atâta vreme cât acţionează împreună.

Admise simultan în structurile eurpene şi euroatlantice, cele două ţări au, acum, posibilitatea de a intra împreună şi în spaţiul Schengen dacă vor colabora, mai susţine premierul român. Omologul său bulgar îi împărtăşeşte opinia. Pe lângă proiectele comune în domeniile energiei şi infrastructurii, spune Borisov, cooperarea trebuie extinsă şi în alte planuri, inclusiv lupta împotriva contrabandei şi traficului de persoane.

La întâlnirea cu premierul sârb Vucici, Ponta şi Borisov au subliniat interesele strategice şi economice comune pe care le au cele trei state, de la evoluţiile din Balcanii de Vest la strategia pentru regiunea Dunării. Ei au reiterat şi ceea ce-au numit „sprijinul total şi necondiţionat pentru efortul şi demersul Serbiei de a deveni membră a Uniunii Europene”. Analiştii consideră că întâlnirea trilaterală de la Craiova a fost şi o încercare coordonată a Bulgariei şi României de a fixa mai temeinic Serbia pe orbita occidentală.

Jucând cartea discutabilă a echidistanţei între Bruxelles şi Moscova, aspirând la integrarea europeană, dar menţinând raporturi privilegiate cu Rusia, Belgradul dă, frecvent, semnale contradictorii. Pentru Bucureşti, asumarea de către sârbi a valorilor occidentale e cu atât mai importantă cu cât, în regiunile frontaliere Voivodina şi Timoc, există însemnate comunităţi româneşti. România e una dintre cele cinci state membre ale UE care nu a recunoscut independenţa fostei provincii sârbe Kosovo, cu populaţie majoritar albaneză, dar a cerut mereu Belgradului să respecte standardele europene în tratamentul acordat minorităţilor etnice.