Studiu privind imigranţii din România

Conform unui raport, problema discriminării imigranţilor din România nu este percepută de aceştia ca fiind un obstacol în diverse contexte sociale.

România Internațional, 02.12.2015, 11:10

Conform
unui raport, problema discriminării imigranţilor din România nu este
percepută de aceştia ca fiind un obstacol în diverse contexte sociale.
Birocraţia, dificultăţile de comunicare, lipsa de transparenţă şi ilegalităţile
legate de contractele de închiriere a unei locuinţe şi contractele de muncă ar
fi principalele probleme care îi afectează. Raportul a fost elaborat în cadrul proiectului Discriminarea
Imigranţilor în Domeniul Drepturilor Civile şi îşi propune să promoveze drepturile omului şi să combată
efectele discriminării şi ale intoleranţei faţă de imigranţi.

Conform
Inspectoratului General pentru Imigrări, în România există 59 200
de străini cu şedere legală, străini din state terţe, majoritatea aflându-se în
tara noastră din motive familiale. Circa 12.000 de persoane au venit pentru
studii, iar ca lucrători imigranţi se găsesc în jur de 5.800. Pe lângă aceştia,
mai există o categorie de persoane cu o formă de protecţie internaţională, în
jur de 2500. Cercetarea a analizat în ce măsură imigranţii au acces
la educaţie, locuinţe, sănătate, muncă, bunuri şi servicii. In fiecare
dintre aceste domenii au fost evidenţiate o serie de piedici în calea
integrării. În ceea ce priveşte închirierea unei locuinţe de către
un străin, Adriana Iordache, de la Societatea Academică Română a declarat:
Am observat o oarecare discriminare structurală, pentru că destul de
mulţi străini ne-au raportat faptul că proprietarii români nu vor să facă
contract de închiriere şi să-l înregistreze la autorităţile fiscale … în
condiţiile în care străinii au nevoie de aceste forme legale pentru prelungirea
vizei de şedere. O altă problemă a fost preţul destul de ridicat la chirii,
percepţia unora dintre străini a fost că proprietarii îi taxează mai mult
pentru că sunt străini şi pentru că se crede că au mai mulţi bani. Dar în
general interacţiunea străinilor cu proprietarii a fost una pozitivă, odată ce
au închiriat apartamentul.. S-au întâlnit şi
atitudini xenofobe sau rasiste în rândul unor proprietari care nu doreau să
închirieze locuinţa străinilor proveniţi din Africa sau Orientul Mijlociu. Dacă
ne referim la studenţii străini, dacă aceştia beneficiază de bursa statului
român, ei nu beneficiază de locuri de cazare. O altă problemă cu privire la
accesul lor la locuinţă a fost lipsa de servicii de consiliere de către
universităţi. Adică ei vin aici, în România, mulţi dintre ei nu ştiu nici
limba, în special studenţii din Africa şi Orientul Mijlociu, şi le este uneori
greu să-şi găsească o locuinţă.

Educaţia
este un alt domeniu important în determinarea opţiunilor viitoare ale
străinilor. In sistemul de învăţământ universitar, studenţii din afara Uniunii
Europene se confruntă cu diverse forme de discriminare instituţională, de la
taxe suplimentare la lipsa unor facilităţi cum ar fi transportul gratuit în
comun. Adriana Iordache:
Au fost şi studenţi multumiţi, dar destul de mulţi studenţi străini s-au
plâns de calitatea programelor, în special de cele de limba engleză. Au fost
situaţii în care au spus că profesorii nu-şi dau
interesul, nu traduc toate slide-urile, personalul
administrativ din universităţi, în anumite cazuri, nu
cunoaşte o limbă de circulaţie internaţională. Cursurile de limba română
oferite studenţilor de către universităţi au fost uneori percepute ca nefiind
de o calitate mulţumitoare (erau prea rare, cursanţii aveau niveluri diferite
de cunoştinţe de limba română şi nu se putea găsi un numitor comun). Mulţi nu
au învăţat limba română în urma acestor cursuri. De asemenea, corupţia şi şpaga au fost menţionate şi în
mediul universitar.

Dacă
ne referim la accesul la serviciile de sănătate a imigranţilor, se poate
constata mai puţină discriminare decât în celelalte domenii studiate.
Problemele de aici se referă la lipsa informaţiilor accesibile imigranţilor în
limba engleză, dificultăţi de comunicare datorate interacţiunilor între culturi
diferite şi birocraţia sistemului. Luciana Lăzărescu, coordonatorul
acestui proiect vine cu amănunte: Spaga a fost
menţionată de foarte mulţi. Cred că este singurul domeniu în care spaga apare
cu cea mai mare frecvenţă. E vorba de 6 din 30 de interviuri în care oamenii au
spus că au plătit ca să beneficieze de servicii mai bune. A mai fost
semnalată curiozitatea personalului medical faţă de străinii de origine
africană, în special. O altă problemă este legată de faptul că serviciile medicale
se acordă pe baza codului numeric personal, care se alocă de către
Inspectoratul General pentru Imigrări în momentul în care este obţinut permisul
de şedere. Deci în perioada de la depunerea actelor şi până la obţinerea
permsiului de şedere, străinul nu are CNP.

Raportul
mai arată că imigranţii care vin în România pentru a munci sunt printre cei mai
vulnerabili. Si asta pentru că demisia de la un angajator şi imposibilitatea de
a găsi un alt loc de muncă, în 60 de zile, duce la expulzarea din ţară. Andra Panait, de la Asociaţia România
pentru Promovarea Sănătăţii, ne prezintă câteva rezultate ale cercetării
legate de muncă: Am observat
că nu au fost încheiate contracte de muncă sau contractele care erau încheiate,
fie omiteau numărul de ore efectiv lucrate, fie remuneraţia era mult mai mică.
De asemenea, nu erau plătite la timp sau nu erau plătite deloc orele
suplimentare. Majoritatea persoanelor se simţeau discriminate, fie în baza
naţionalităţii, fie datorită unor afecţiuni fizice vizibile.

Raportul a fost realizat de
Asociaţia Română pentru Promovarea Sănătăţii, împreună cu Societatea Academică
din România şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării. Iniţiatorii
acestuia vin şi cu o serie de recomandări
pentru ca instituţiile publice şi autorităţi să facă teste de limba
română la recrutare, însoţite de programe de formare privind drepturile şi
obligaţiile migranţilor. De asemenea, sunt necesare mecanisme mai eficiente de
transmitere a cazurilor de abuz între instituţiile statului şi ONG-urile
specializate.