Efecte sociale ale pandemiei asupra activităților culturale
Având grave consecințe socio-economice, pandemia a lovit dur și sectorul cultural.
Adaugă ca sursă preferată în Google
Christine Leșcu, 31.03.2021, 15:24
Având grave consecințe socio-economice, pandemia a lovit dur și sectorul cultural. Sălile de teatru și cinema au fost obligate să se închidă, artiștii și-au suspendat spectacolele, iar galeriile de artă și-au pierdui vizitatorii. Toate acestea au avut repercursiuni nu doar asupra psihicului publicului larg, ci, evident, și asupra mijloacelor de trai ale oamenilor de cultură. Chiar la începutul anului, peste o sută de organizații culturale independente din România au trimis Ministerului Culturii o scrisoare deschisă cu propuneri pentru susținerea acestui domeniu în perioada următoare, reclamând în același timp dezinteresul autorităților în această privință.
Nici în București, cea mai mare piață de desfacere a produselor culturale din țara, situația nu e bună. Finanțările oferite de primărie sunt, oricum, sistate de doi ani, iar Strategia Culturală a Bucureștiului 2016-2016 n-a fost niciodată pe deplin pusă în aplicare. În aceste condiții, administrația locală a realiza, de curând, o întâlnire online cu mai multe asociații culturale independente pentru consultări referitoare la planurile următoare. Cristian Neagoe, organizatorul acțiunii Street Delivery, a subliniat importanța reapropierii oamenilor de orașul lor, chiar și în aceste vremuri de restricții, dar mai ales ulterior.
Cristian Neagoe: Este un eveniment – manifest care practic închide o stradă circulației auto și o deschide oamenilor, mai precis proiectelor culturale și inițiativelor civice. O parte din spațiul public e revendicat prin cultură, lucru de care cel puțin Bucureștiul are mare nevoie. Știm cu toții că trăim într-un oraș parcare și că de foarte multe ori nu ai locuri în care cultura să iasă practic în stradă. Avem desigur foarte multe spații culturale de interior, dar iată că experiența acestei pandemii și nu numai ea ne-au arătat că e foarte important să avem și spații de aer liber în care oamenii, comunitățile sau triburile urbane să fie împreună, să schimbe idei, să creeze evenimente nu doar să le consume și să ofere poate un model de oraș pentru oameni. Există o mantră asta în arhitectură: if you build it they will come (dacă o clădire va fi construită, ea va fi și locuită). Ea funcționează și când e vorba de spații publice reale care pot deveni un soi de agora sau de spațiu de dialog. De aceea noi practic luptăm pentru a pietonaliza niște străzi și pentru a le readuce în circuitul public cultural și architectural.
În felul acesta, s-ar mai câștiga ceva: apropierea cetățenilor de patrimoniul imobil al Bucureștiului, neglijat și ignorat, prin punerea în valoare a unor simbolurile arhitecturale ale orașului. Teatrele indepedente, precum cele de stat, au avut, de asemenea, de suferit în pandemie, după cum aflăm de la Andrei Grosu, reprezentantul unteatru:
“Eu o să vorbesc din punctul de vedere al teatrelor cu spațiu pentru spectacole. Cunosc problemele zonei independente și pe ale celor care trebuie să managerieze un spațiu și să supraviețuiască în spațiul respective. Un an de zile de pandemie a fost foarte, foarte complicat pentru noi toți. Ne e foarte greu să mai supraviețuim așa că pentru un teatru independent cu spațiu, sustenabilitatea, un cuvânt pe care îl folosim în toate proiectele pe care le propunem către ARCUB (Centrul Cultural al Municipiului Bucureşti) și AFCN (Administrația Fondului Cultural Național), această sustenabilitate de care vorbește toată lumea, pentru ea e foarte important să existe niște niște proiecte multianuale sau niște finanțări multianuale . Ăsta ar fi cam cel mai important lucru pentru noi. Noi nu ne facem planuri pe câteva luni, ne facem planuri nici măcar pe un an, ci gândim totul pe doi ani de zile. Majoritatea spațiilor independente au între 6 și 15 premiere anual. Dacă am avea o finanțare multianuală pe care să putem să ne să ne bazăm, am putea să ne construim stagiunea în sensul ăla ca să nu avem o o problemă foarte mare.
Fondat în 1996 ca serviciu public de cultură, ARCUB are rol de legătură între autoritatea locală şi societatea civilă. Dar, din păcate, finanțarea proiectelor pentru sectorul cultural independent a fost sistată în perioada 2018 – 2020 de către Primăria Municipiului București, cea în subordinea căreia se află ARCUB. Mihaela Păun, directoarea instituției, explică:
În mai 2018 Primăria a insistat ca toate documentele să le predăm către ei spunând că undeva în luna octombrie noiembrie vor relua acest program de finanțare programul de finanțare nu a mai fost reluat niciodată. Ăsta e motivul pentru care reluăm acum procedurile. Asta ne-am dorit să reluăm sesiunea de finanțare . În plus, am încercat să mai gândim alte mecanisme tocmai pentru că înțelegem necesitatea lor. Înțelegem că este un an cu mari probleme motiv pentru care am gândit cam cinci tipuri de mecanisme de finanțare.
Din păcate, cum birocrația caracterizează și instituțiile culturale, proiectele finanțate în felul acesta ar putea fi demarate de-abia începând cu luna iulie. Ce se va întâmpla între timp rămâne subiect de îngrijorare pentru operatorii culturali independenți. Cu toate acestea, importanța lor socio-economică trebuie accentuată, după cum remarcă și fosta ministră a culturii Corina Șuteu, în prezent consultant senior al procesului de planificare a Strategiei Culturale a Bucureştiului:
Cultura este o investiție și este o investiție în economie. În realitate cultura este un motor economic și pandema a arătat și mai mult că prin cultură și prin artă se accelereze procese care altfel ar rămâne stagnate. Există blocaje, dar sunt blocaje la care trebuie să mediteze foarte mult administrația locală centrală, dar trebuie să mediteze și operatorii culturali care trebuie să înceteze să se mai gândească la ei înșiși ca la niște operatori care trebuie ajutați. Trebuie să se gândească la ei înșiși ca la niște resurse de creativitate, de inventivitate, capabile să ofere soluții de conținut care, în momentul ăsta, sunt foarte necesare.
