Festivalul One World Romania

Cea de-a şaptea ediţie a Festivalului de film documentar dedicat drepturilor omului, “One World Romania, a adus la Bucureşti, în perioada 17-23 martie, un program bogat de filme de gen.

Corina Sabău, 22.03.2014, 08:56

Cea de-a şaptea ediţie a Festivalului de film documentar dedicat drepturilor omului, “One World Romania”, a adus la Bucureşti, în perioada 17-23 martie, un program bogat de filme de gen. În total 50 de filme, proiecţii speciale, matinee pentru liceeni, un atelier de film documentar, spectacole de teatru, dezbateri, un masterclass al cineastului polonez Marcel Lozinski şi chiar un circuit turistic aparte, în centrul Bucureştiului. Cele 5 secţiuni principale de anul acesta au fost: “După 25 de ani”, “Rebeli pentru cauze”, “Statul strâmb”, “Şi dragostea este un drept al omului” şi “Clinica mass-media”. Adina Brădeanu este cercetător DocWest la Universitatea Westminster din Marea Britanie şi a realizat împreună cu Alexandru Solomon, directorul festivalului, selecţia filmelor de anul acesta. ”Modul în care selecţionăm filmele pentru acest festival este foarte puternic determinat de ceea ce se întâmplă în plan societal şi politic, atât în România, cât şi în lume. De exemplu, am decis să avem o secţiune focalizată pe media, urmărind ceea ce se întâmplă în media românească în ultimii ani. Mai précis, această încercare a diverşilor oligarhi de a controla modul în care se scrie, se vorbeşte, se comunică în România de astăzi. Nevoia extraordinară de presă neaservită în România ne-a determinat să venim cu un program special dedicat mass media.”

Secţiunea “După 25 de ani” cuprinde 6 documentare recente care revizitează perioada comunistă dar conţine şi un program de 5 scurtmetraje româneşti realizate în perioada 1963-1983 la studioul “Sahia”. “Rebeli pentru cauze” aduce în atenţia proaspăt revoltatului bucureştean exemple de activism neconvenţional din spaţiul ex-sovietic, dar şi două filme româneşti prezentate în premieră, care completează tabloul activismului contemporan: Toamna românească”, în regia lui Matei Budeş, şi Bucureşti, unde eşti?”, semnat de Vlad Petri. Vlad Petri a documentat mişcările sociale din 2012 şi 2013 din Bucureşti, publicând cu regularitate în mediul online filme şi fotografii de la faţa locului. Preocuparile sale se axează pe investigarea realităţii imediate, personale, cât şi sondarea transformărilor sociale la care ia parte. “Cel mai mult mă interesează piaţa ca spaţiu public de dezbateri, propuneri, proteste. Mă interesează cum devine acest spaţiu, cum se transformă, care e impactul său social. Mă pasionează oamenii de acolo, formulările lor, felul în care are loc articularea şi transmiterea mesajelor. Mi-am propus să merg cât mai des în Piaţă şi să distribui filmele mele exclusiv prin media online, încercând să ţin pasul cu dinamica evenimentelor“ spune regizorul. Din acest interes pentru piaţă ca “spaţiu public de dezbateri” s-a născut şi documentarul “Bucureşti, unde eşti?”, selecţionat şi la Festivalul Internaţional de Film de la Rotterdam. Vlad Petri ”În total am avut aproximativ 50-60 de ore, din care am făcut selecţia, filmul final având 80 de minute. A fost destul de greu, întotdeauna regreţi că trebuie să renunţi la multe lucruri, că nu poţi arăta decât o parte din ceea ce ai văzut. Dar în această oră şi douăzeci de minute am încercat să spunem o poveste cât mai structurată şi cuprinzătoare a ceea ce s-a întâmplat în stradă. Şi am încercat să fim cât mai sinceri în raportarea noastră faţă de acest material. Am încercat ca materialul filmat în stradă să ne conducă spre o anumită poveste, n-am dorit ca noi să-i conducem pe spectatori într-o direcţie. A fost pentru noi o perioadă de cercetare, de descoperire şi am început să vedem întregul eveniment şi altfel în perioada de montaj.”

“Toamna Românească”, filmul realizat de Matei Budeş şi prezentat în secţiunea “Rebeli pentru cauze”. este un elogiu discret adus românilor care au ieşit toamna trecută în stradă pentru a protesta împotriva proiectului minier de la Roşia Montana, cauzei lor şi unităţii lor mult încercate. Regizorul Matei Budeş: „N-am dorit să realizez un studiu cu caracter exhaustiv, o radiografie a protestelor şi a ceea ce s-a întâmplat în toamnă. Este, mai degrabă, un amestec de mai multe tendinţe şi momente care s-au văzut încă de la început, nevoia de a avea dezbateri, nevoia unei mai buni organizări. Aş spune că filmul e făcut dintr-o serie de momente din perioada septembrie-octombrie 2013. Pot spune că, la fel ca mare parte dintre compatrioţi, n-am simţul civic în sânge. Pe de altă parte, am avut contact cu oameni care s-au implicat în acest protest şi care m-au contaminat. Adică, indiferent de educaţia pe care am primit-o, întâlnirea cu aceşti oameni şi cu anumite momente m-a schimbat, m-a ajutat să fiu mult mai atent la lumea din jur, să fiu mai dornic de a mă implica. Aş spune că simţul civic, nevoia de a te implica în problemele societăţii, vine prin contaminare. Bineînţeles că dacă n-aş fi participat la prosteste, dacă n-aş fi vorbit cu oamenii implicaţi, n-aş fi fost aşa interesat de a face un film. Pe de altă parte, eu sunt din Bârlad, foarte aproape de Pungeşti, unde s-a protestat împotriva exploatării gazelor de şist, şi am fost nevoit să fiu atent la ce se întâmplă în jur.”

Retrospectiva “One World Romania” 2014 a fost dedicată regizorului Marcel Lozinski. Intitulată “Marcel Lozinski – stăpânul hazardului”, în cadrul ei au fost proiectate 10 dintre filmele semnate de regizor: “Happy End”, “Vizita”, “Coliziune frontală”, “Proba de microfon”, “Exerciţii practice”, “La 89 mm de Europa”, “Cum se face”, “Tatăl şi fiul în călătorie”, “Orice se poate întâmpla” şi “Ca să nu doară”. În cei 40 de ani de când face cinema, Lozinski s-a afirmat nu numai ca unul dintre regizorii cei mai inovatori ai generaţiei sale, dar şi ca unul dintre cei mai importanţi critici ai societăţii comuniste. Multe dintre scurtmetrajele sale vorbesc despre discrepanţa dintre realitate şi lozincile vieţii oficiale, despre influenţa presei ca instrument de îndoctrinare, despre minciună şi compromis. Acest lucru l-a costat. Dintre cele 12 filme realizate între 1972 şi 1980, doar 4 au fost distribuite. Cel mai recent film al lui Łoziński, proiectat şi la Festivalul One World Romania, Tatăl şi fiul în călătorie”, e un road movie în care el şi fiul său, tot regizor, pleacă în călătorie prin Europa cu o rulotă.