FITS 2015 s-a încheiat
Timp de zece zile, Sibiul s-a transformat într-o scenă uriaşă pentru 2673 de artişti şi invitaţi, din 70 de ţări, ce au prezentat 427 de evenimente, care au adunat, în medie, 65 de mii de spectatori pe zi.
Luana Pleşea, 27.06.2015, 08:54
Prin programul celei de-a 22-a ediţii a Festivalului Internaţional de Teatru de la Sibiu, directorul acestuia, actorul Constantin Chiriac, s-a ţinut de cuvânt cu promisiunea de a continua creşterea FITS nu doar în număr de evenimente, artişti, spectatori, ci şi, sau mai ales, în ceea ce priveşte calitatea. Timp de zece zile, Sibiul s-a transformat într-o scenă uriaşă pentru 2673 de artişti şi invitaţi, din 70 de ţări, ce au prezentat 427 de evenimente, care au adunat, în medie, 65 de mii de spectatori pe zi.
Unul dintre momentele care au marcat festivalul a fost premiera spectacolului “Nathan înţeleptul, o coproducţie Teatrul Naţional “Radu Stanca Sibiu – Schauspiel Stuttgart, în regia lui Armin Petras. Spectacolul nu este o simplă punere în scenă a textului lui Lessing, după cum remarcă şi actriţa Ofelia Popii: El aduce teme foarte actuale. Şi a fost o surpriză şi pentru mine felul în care a citit textul fără să îl manipuleze sau să îl schimbe în vreun fel. A adus în prim-plan idei care ne ating în zilele noastre, legate de religie, de politică, dar şi teme umane, cum ar fi: ce înseamnă a fi părinte, ce înseamnă dragostea, ce înseamnă relaţiile dintre oameni. E un spectacol pe care mi-ar face mare plăcere să îl văd şi din public, pentru că ridică multe întrebări şi nu te lasă nemodificat.
Distribuţia este formată din actori români şi germani, care joacă în română, germană şi engleză, spectacolul urmând a fi prezentat şi la Stuttgart şi Oslo.
Un spectacol ce a ţinut publicul în sală timp de aproape trei ore, până după miezul nopţii, a fost “Mein Kempf, de George Tabori, pus în scenă de Alexandru Dabija la Teatrul Naţional Cluj-Napoca. “Mein Kempf este o farsă antinazistă, un cântec de libertate al autorului, el însuşi victimă a terorii naziste. Ionuţ Caras îl joacă pe Shlomo Herzl, un evreu bătrân, care primeşte în azilul său un tânăr, numit Hitler, venit la Viena ca să studieze la Academia de Arte Frumoase. “Textul te ajută mult, pentru că e foarte bun. E o comedie neagră, e o farsă tragi-comică. Tabori şi-a pierdut aproape toată familia în lagăre şi a zis că singura modalitate prin care acest lucru se poate plăti înapoi, dacă putem spune aşa, e prin umor. Apoi, peste textul lui Tabori a venit Alexandru Dabija care, după cum ştie toată lumea, nu e un tip sobru şi încorsetat şi rigid, dimpotrivă, e foarte tânăr în gândire şi foarte jucăuş, a venit Ada, noi, trupa de la Cluj, care suntem într-o perioadă bună şi destul de antrenaţi pe comedie şi eu nu prea am mai avut mult de făcut. Când am pus mâna pe text, neştiind nimic de Tabori înainte, mi-a căzut faţa puţin. Râdeam, îmi înghiţeam râsul, iar râdeam, iar îl înghiţeam… E bine să ai senzaţia asta de carusel, de montagne-rousse. Nu cred că ieşi complet normal după acest spectacol nici ca actor, nici ca spectator. Am lucrat cu foarte multă plăcere. E un rol care mi-e foarte drag şi încerc să rămân cumva suspendat, dar în picioare, pe firul acesta destul de fin, în echilibrul acesta între comedie şi dramă.
Trei femei, trei generaţii, trei stiluri de viaţă: bunica, mama şi fiica. Ce însemna să fii evreu cu 50 de ani în urmă în Germania comunistă şi ce înseamnă în Germania de astăzi? Întrebări despre identitate, apartenenţă şi patrie sunt explorate în spectacolul “Mameloschn – limba în care să ne înţelegem cu toţii / “Mother tongue Mameloschn/ “Muttermale Fenster blau, prezentat în prima zi a festivalului de Deutsches Theater Berlin. Ulrich Beck, dramaturg, Deutsches Theater Berlin: “Am fost foarte norocoşi să avem acest text, pentru că credem că textul este foarte important pentru Berlin şi pentru istoria oamenilor care locuiesc în acest oraş. Nu doar din cauza acestei istorii a evreilor, ci şi din cauza istoriei zidului. Cred că atât spectatorilor berlinez, cât şi celor români le-au plăcut glumele, relaţiile dintre fiică, mamă şi bunică. Totdeauna avem senzaţia că problemele dintre ele, dar şi afecţiunea, comunicarea dintre ele le sunt foarte aproape spectatorilor. Conexiunile politice şi sociale dintre oameni şi sistemul politic cred că reprezintă un subiect foarte important pentru teatrul contemporan. Situaţia politică este relaţionată cu oamenii, cu modul în care le influenţează viaţa.
Spectacolele de dans reprezintă de multă vreme una dintre marile atracţii ale Festivalului Internaţional de Teatru de la Sibiu. “Dervish, un performance creat şi interpretat de Ziya Azazi, a fost unul dintre cele mai frumoase spectacole de dans de anul acesta. Format în dansul contemporan, Ziya Azazi s-a întors către rădăcini mult mai târziu, pe la 30 de ani. Iar “Dervish – dansul călugărului, deşi pare tradiţional, este mai degrabă un spectacol universal. Pentru Ziya, atunci când dansează, cel mai important
