Documentarul PROFU’ de Alex Brendea, premieră în cinematografe și în drive-in cinema

După ce a fost lansat, la începutul lunii octombrie, în cinematografele din România, PROFU', unul dintre cele mai premiate documentare românești din ultimii ani, în regia lui Alex Brendea, are și premiera la cinema drive-in.

Adaugă ca sursă preferată în Google

Corina Sabău, 14.11.2020, 12:50

Regizat de Alex
Brendea, PROFU’ spune povestea lui Dorin Ioniță, un profesor de matematică din
Bistrița care iese din sistemul de învăţământ convenţional şi îşi deschide o
clasă de meditații în propriul apartament. Cel mai mare vis al său este să aibă o școală care nu se pliază pe sistemul
tradițional de educație, un loc eliberat de tirania metodelor convenționale de
predare.

Filmul a obținut Premiul pentru Cel mai bun documentar din Europa
Centrală și de Est în secțiunea Between the Seas a Festivalului Internațional
de Film Documentar de la Jihlava (Cehia) 2019 și Premiul pentru cel mai bun
film din competiția România de la Astra Film Festival 2019. Premiera filmului
era programată inițial pentru luna mai, dar a fost amânată din cauza pandemiei.
Totuși, chiar înainte de premiera românească, PROFU’ a beneficiat de niște
proiecții cu public, la Centrul Ceh din
New York, în cadrul celei de-a treia ediții a showcase-ului Jihlava
International Documentary Festival și la TIFF, unde proiecțiile au fost sold
out.

Cei care au fost prezenți la proiecțiile filmului în sălile de cinema, au
avut șansa de a-l întâlni pe Dorin Ioniță, carismaticul profesor din PROFU’ în
sesiunile de Q & A.

Alex Brendea ne-a povestit cum a fost la premiera
filmului în Bistrița, orașul profului:

A fost fain pentru că, cel puțin la Cluj și la Bistrița, am jucat
teren propriu, ca să spun așa. La cinematograful din Bistrița, inițial au fost
anunțate două proiecții dar după aceea au fost suplimentate. De exemplu, într-o
zi trebuia urma să aibă loc o singură proiecție a filmului și au fost, în
final, trei, după care, cei care gestionează cinematografele, la cererea
publicului, au hotărât să mai ofere încă trei zile de proiecții. Asta m-a
surprins foarte plăcut, pentru că filmul a ajuns să ruleze în ambele
cinematografe din Bistrița și multă lume a mers să-l vadă. Iarăși, ceea ce m-a
bucurat mult a fost că au dorit să vadă filmul mulți profesori, cu elevii lor
de la clasă. M-a bucurat asta pentru că vorbim despre un film documentar, genul
acesta fiiind mai de nișă.

Se pare, însă, că în cazul acestui documentar au
fost de ajutor și au prins la public atât personajul, cât și subiectul. Pentru
că se vorbește foarte mult în acest moment despre educație și despre felul în
care funcționează sistemul de educație în România, există foarte multe
nemulțumiri din partea părinților legate de lucruri care nu funcționează. Au
venit la mine mulți părinți după proiecția filmului, părinți nemulțumiți de cum
se face educație în România, oameni care și-ar dori să existe mai mulți
profesori ca Dorin Ioniță.

Au fost reacții foarte faine, am întâlnit și
profesori care după film mi-au vorbit despre proiectele lor inovatore sau
originale de educație și mi-au povestit cum nu reușesc să răzbată cu ele din
cauza birocrației sau a lipsei de interes. Una dintre aceste profesoare preda
geografia și își dorea să construiască o platformă virtuală în care să le poată
explica elevilor formele de relief folosind grafica 3D, ceea ce mi s-a părut o
idee foarte bună. Și la Cluj am întâlnit un profesor care mi-a spus că am
reușit, prin acest documentar, să aduc cumva o alternativă față de sistemul actual
de educație, s-a bucurat că a văzut filmul, mi-a spus că i-a plăcut foarte mult
și că l-a inspirat.

Cu filmul ăsta mi-am dorit în primul rând să trag un semnal
de alarmă și să încerc să inspir și alți profesori să-și urmeze visul sau
dorința de a face ceva bun pentru copii.

Cu o bogată experienţă ca director de imagine, Alex Brendea consideră că
genul documentar îi oferă mai multă libertate decât filmul de ficțiune.

Cumva filmul documentar necesită această
libertate pentru că în spatele lui nu există un scenariu și de aceea nu știi
nici ce încadratură, ce lumină vei avea la următoarea secvență. Și pe mine mă
intrigă acest lucru pentru că trebuie să găsesc soluții și să răspund rapid în
situațiile respective. Cumva, documentarul te solicită puțin mai mult în timpul
filmării dar comparativ cu filmul de ficțiune nu necesită atât de multă
pregătire. În cazul ficțiunii, tot efortul de a găsi cel mai bun cadru și cea
mai bună lumină se întâmplă înainte, iar la filmare cumva mergi cu temele
făcute de acasă. La documentar trebuie să fii mult mai liber pentru a găsi
soluții pe loc.

Unul dintre premiile primite de PROFU’ a fost cel pentru Cel mai bun
documentar din Europa Centrală și de Est în secțiunea Between the Seas a
Festivalului Internațional de Film Documentar de la Jihlava. Motivația
juriului: Este un film important care trebuie să fie văzut în lume. Un
profesor de matematică lucrează la marginea unui sistem de educație eșuat,
devenind mentorul unui grup de elevi. Prin dedicația lui față de educație,
acești tineri învață cea mai importantă lecție în viață: trebuie «să te
îndrăgostești tragic de ceea ce faci». Pentru sărbătorirea neconvenționalului,
pentru îmbrățișarea dezordinii, a imaginației și a pasiunii pentru educație,
premiul Between the Seas merge la Profu’.