Muzeul Ceasului de la Ploiești

La Ploiești, într-una dintre cele mai frumoase clădiri ale orașului își așteaptă publicul Muzeul Ceasului Nicolae Simache

Ion Puican, 27.03.2021, 15:28

La Ploiești, într-una dintre cele mai frumoase clădiri ale orașului își așteaptă publicul Muzeul Ceasului Nicolae Simache”. Am vizitat acest mic spațiu-bijuterie ghidați de conservatorul Carmen Banu:

Suntem la Muzeul Ceasului Nicolae Simache” din Ploiești, un muzeu înființat în anul 1963, grație profesorului emerit de istorie Nicolae Simache, care, în calitatea sa de director al Muzeului Regional de Istorie Ploiești de atunci a creat 18 secții muzeale, printre care și Muzeul Ceasului – care, se pare, i-a fost și cel mai drag muzeu din această salbă de instituții culturale. Este o bijuterie arhitectonică, este o clădire construită la sfârșitul secolului al XIX-lea pentru prefectul de Prahova de atunci, Luca Elefterescu – politician conservator, chiar șef al Partidului Conservator din acea perioadă, magistrat, dar și om de afaceri în domeniul petrolier. Este una dintre cele mai frumoase case din partea de sud a orașului, zona rezidențială a Ploieștiului din epocă și este construită în stil neoromantic.”

Am vorbit cu Carmen Banu despre colecția muzeului și începuturile acestuia:

Muzeul Ceasului din Ploiești are o colecție foarte valoroasă. Piesele au fost achiziționate începând cu 1954. În anul 1955 au fost achiziționate primele ceasuri de perete așa-zis transilvănene, care, ulterior, s-au dovedit a fi lucrate în Germania, dar prezente în casele din Transilvania. Colecția a sporit prin achiziționarea unui lot de 55 de ceasuri din colecția vestitului ceasornicar din București Sebastian Sașa. De aici a apărut ideea înființării Muzeului Ceasului la Ploiești. Au fost realizate achiziții foarte multe și astăzi colecția numără aproximativ 4000 de piese, iar în expoziția temporară sunt expuse 500 de obiecte, cele mai reprezentative din colecție, desigur. Se ilustrează evoluția măsurării timpului, începând de la cadranele solare, nisiparnițe, ceasuri cu apă, până la ceasuri de mână lucrate în prima jumătate a secolului XX. Colecția noastră numără ceasuri de excepție, precum ceasuri lucrate în stil renascentist, la jumătatea secolului al XVI-lea, în Franța, respectiv Germania. Cel mai vechi dintre acestea este un ceas lucrat la Blois în 1544, de către Jakob Acustodia, orologier al acestei perioade. Este una dintre piesele de rezistență, dacă nu chiar cea mai importantă piesă a colecției noastre. O altă piesă foarte valoroasă este ceasul lucrat în 1562 de către Jeremias Metzker, un renumit orologier din Germania, este un ceas lucrat într-o serie limitată – se cunosc 3 ceasuri semnate Jeremias Metzker în lume, cel din colecția Muzeului Ceasului se pare că este și cel mai vechi din această serie”.

Despre exponatele din prima sală a Muzeului, Carmen Banu ne-a povestit:

Ca un element de noutate, avem în această sală, revenind la primele instrumente de măsurare a timpului, un ceas cu apă. Se pare că nu mai există în colecțiile similare un ceas asemănător. Ceasurile de tip lanternă au apărut în Anglia în secolul al XVII-lea și datorită succesului pe care l-au avut s-au lucrat până în secolul al XIX-lea. Și colecția noastră conține două astfel de ceasuri, denumirea lor fiind legată de asemănarea cu lanternele din epocă.”

Turul muzeal făcut de conservatorul Carmen Banu ne-a purtat în sala ceasurilor mari:

Sala a doua este destinată ceasurilor de secol XVIII și început de secol XIX. Aici, desigur că atrag în primul rând prin dimensiuni, dar și prin frumusețea lor, pendulele de salon de secol XVIII. Desigur ne atrag atenția în acest spațiu ceasurile de buzunar – cele mai vechi din colecție, lucrate la sfârșitul secolului al XVII-lea și până la începutul secolului al XIX-lea – ceasuri semnate de autori englezi, francezi, elvețieni. Patrimoniul Muzeului Ceasului se poate compara și cu patrimoniul muzeelor din Germania, Elveția, Statele Unite. Celebrul ceasornicar Abraham Louis Breguet a lucrat ceasuri special pentru Turcia și în muzeul Topkapî sunt expuse și lucrări ale acestuia. Este considerat cel mai celebru ceasornicar al tuturor timpurilor, și colecția noastră deține și ceasuri semnate Breguet.”

A treia sală prezintă ceasuri de buzunar, aparținând unor personalități istorice:

Ceasurile-bijuterii de buzunar, expuse în sala a treia, sunt ceasuri realizate în perioada secolelor XIX-XX, care, pe lângă calitățile tehnice, au și niște calități artistice deosebite, prin acuratețea decorațiilor, sunt și ceasuri care au aparținut unor personalități ale vieții politice și culturale din România. Aș începe cu ceasurile Regelui Carol I – avem două ceasuri din colecția acestuia. În colecția noastră regăsim și ceasuri dăruite – și printre acestea se numără și un ceas dăruit de o româncă stabilită în Elveția – este un ceas care aparținuse Țarului Alexandru al II-lea al Rusiei și în 1992 doamna respectivă l-a dăruit Muzeului Ceasului din Ploiești. În categoria ceasurilor de mână avem expus ceasul diplomatului Nicolae Titulescu – un ceas lucrat la LeCoultre în 1931 și este celebrul model Reverso creat la această firmă. Sunt și alte ceasuri deosebit de frumoase în aceeași serie – ceasurile curiozități, ceasuri montate într-un lornion, ceasul cu însemne masonice.”

Finalul turului Muzeului încântă cu ceasurile populare. Carmen Banu, conservatorul muzeului, ne-a făcut o scurtă trecere în revistă a acestora:

Ceasurile de șemineu le regăsim în colecție, cu preponderență ceasuri de proveniență franceză, decorațiile lor sunt inspirate din perioadele în care au fost create, ca material dominant avem bronzul aurit. Trecem la o altă categorie de ceasuri de factură populară, ceasurile de perete – sunt ceasuri lucrate în special în Germania, în regiunea munților Pădurea Neagră, și în această serie se evidențiază ceasurile cu cuc. În afară de ceasurile de buzunar care au aparținut unor personalități remarcabile, colecția muzeului mai conține ceasuri care au aparținut unor personalități românești – ceasuri de masă, de perete – și aș deschide această serie cu ceasul domnitorului Alexandru Ioan Cuza – un ceas cu un mecanism astronomic, cu redarea datelor calendaristice, a solstițiilor, echinocțiilor, anilor bisecți. Se adaugă ceasurile omului politic Mihail Kogălniceanu, scriitorului Duiliu Zamfirescu, pictorului Theodor Aman, poetului George Coșbuc – deci măcar aceste nume merită să atragă vizitatorii pentru a putea vedea aceste obiecte speciale. În această perioadă de pandemie, așteptăm vizitatorii într-un spațiu sigur, într-un spațiu frumos, într-un spațiu unic.”