Documentarul „Casa cu păpuși”, debutul în regie al directorului de imagine Tudor Platon
Debutul în regie al directorului de imagine Tudor Platon, documentarul Casa cu păpuşi/ House of Dolls, a avut premiera internaţională la Sarajevo International Film Festival și premiera națională...
Corina Sabău, 04.03.2023, 14:03
Debutul în regie al directorului de imagine Tudor Platon, documentarul Casa cu păpuşi/ House of Dolls, a avut premiera internaţională la Sarajevo International Film Festival și premiera națională în cadrul Festivalului Internaţional de Film Transilvania, în secţiunea Zilele Filmului Românesc.
Tudor Platon este unul dintre cei mai prolifici directori de imagine din cinematografia română, nominalizat la Premiile Gopo pentru Tânără Speranță în 2016, pentru imaginea filmului Toate fluviile curg în mare (regia Alexandru Badea). Tudor Platon a mai fost nominalizat la Premiile Gopo și în 2022, la două categorii: Cel mai bun film de debut şi Cel mai bun documentar pentru Casa cu păpuşi, un film despre prietenie și speranță. Casa cu păpuşi le are în distribuţie pe Viorica Crăciun, Ileana Crăciun, Elena Laslu, Ana-Maria Bondar, Aura Chindea. Tudor Platon semnează regia, scenariul şi imaginea, montajul fiind realizat de Natalia Volohova Deliu. Producători sunt Carla Fotea, Ada Solomon, Tudor Platon şi Alexandru Solomon.
Când a început s-o filmeze pe bunica sa și pe cele patru prietene ale sale, care se aflau într-o vacanță pe Valea Oltului, Tudor Platon nu-și propusese să realizeze un film. Voia doar să petreacă timp cu bunica sa, Cica și s-o cunoască mai bine. La rândul lor, cele cinci prietene septuagenare credeau că tânărul de 25 de ani care le filma permanent își va pierde rapid interesul și se va întoarce acasă.
Tudor Platon: Da, interesul meu n-a fost să fac un film, ci să petrec timp cu ele, mai ales cu bunica mea Cica, pe care n-o cunoșteam atât de bine atunci. Și simt cum acea săptămână ne-a apropiat mult mai mult, într-un mod foarte intim. De atunci reușim să ne spunem multe lucruri, pe care înainte nici nu ne gândeam că am putea să le împărtășim. La fel ca mulți alții, eu am fost crescut de bunici. Iar cea care m-a crescut nu a fost Cica, ci cealaltă bunică, care murise cu doi ani înainte de a începe eu să filmez ceea ce a devenit Casa cu Păpuși. De aceea am simțit această nevoie, de a mă apropia de Cica, pentru a umple acel gol care a rămas. Și cred că și ea a avut această nevoie, pentru că până atunci, Cica a fost destul de reținută în a-și manifesta sentimentele. Așa că atunci când mi-a spus că pleacă în excursie cu prietenele ei, i-am propus s-o însoțesc.
Cum deja se știe, era o excursie pe care ele o fac în fiecare an, deja a devenit tradiție. Este o vacanță în care ele se izolează de lume și cred că asta le ajută să se întoarcă în timp, să ajungă în orice moment al vieții lor. Și ele se simt foarte tinere, poate și pentru că se cunosc de 50 de ani. Din ce am înțeles de la una dintre prietenele bunicii, Elena, după ce ne-am cunoscut mai bine, ele se gândeau că mă voi plictisi și că voi pleca după două zile. Dar relația lor cu mine, făcând referire la universul ăsta închis pe care-l obțin de fiecare dată când merg acolo, în vacanța lor anuală, s-a construit așa puternic și pentru că nu mă vedeau ca pe un bărbat, ci mai degrabă ca pe un copil. Așa îmi și spuneau: copilu’. Și poate că aveau dreptate, poate și pentru că eram foarte tânăr am reușit să surprind această candoare a lor, această relație specială care s-a construit între ele. Iar la început cred că s-au lăsat surprinse de cameră și pentru că, așa cum am mai spus, ele nu credeau că va ieși un film, eu nu intenționam să fac un film, ci pur și simplu voiam să am amintiri frumoase cu bunica mea.
Nevoia de a face și regie a venit natural, spune Tudor Platon: Exista, da, această nevoie, dar nu mă gândisem la ceva concret, nu plănuiam să fac ceva anume. Era mai ales această nevoie de a înregistra, de a capta ceea ce mi se întâmplă mie, într-o mare măsură. Dar cred că această nevoie de a înregistra a existat mereu în mine. Mă consider, până la urmă, un povestitor, îmi place să spun povești sau să înregistrez, să rețin poveștile pe care le aud. Și îmi place să transpun niște emoții, asta fac și în momentul în care filmez filmele altora, încerc să înțeleg și să transpun ceea ce înțeleg. Atunci când doar filmez, ceea ce mă exprimă este imaginea pe care o fac, iar în cazul în care este un proiect propriu, pe care îl și regizez eu, spun o poveste prin toate mijloacele pe care le am la îndemână.
Tudor Platon a studiat imaginea la Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică (UNATC) din Bucureşti. Începând din timpul facultăţii, a fost operator şi director de imagine la numeroase scurtmetraje, printre care In the House (2014) şi Pipa, sexul şi omleta (2017), de Ana-Maria Comănescu, Toate fluviile curg în mare (2016), de Alexandru Badea, 4:15 PM Sfârșitul lumii (2016), de Gabi Virginia Șarga și Cătălin Rotaru, ambele prezente la Cannes, sau Petrecere privată (2016) şi Haine negre (2017), de Octav Chelaru. Tudor Platon semnează și imaginea scurtmetrajului Cadoul de Crăciun (2018), de Bogdan Mureşanu, aflat pe lista scurtă a Premiilor Oscar 2020), câştigător a zeci de premii, printre care şi trofeul Academiei Europene de Film. Cel mai recent film la care Tudor Platon semnează imaginea este un documentar de Alexandru Solomon, care analizează impactul cultului pe care ieromonahul Arsenie Boca l-a avut în societatea românească și care va avea premiera în curând. Ca regizor, Tudor Platon pregătește un nou documentar cu o poveste foarte personală, despre familia sa.
