Nevoia urgentă a unei strategii UE privind îngrășămintele
Creșterea prețurilor la îngrășăminte pune în pericol securitatea alimentară a cetăţenilor europeni. În drumul către un viitor durabil, Uniunea Europeană doreşte să se asigure că securitatea alimentară este menținută.
Adaugă ca sursă preferată în Google
Clara Iancu, 10.11.2022, 08:56
Creșterea uriașă a prețurilor la
îngrășăminte este acum principala problemă a fermierilor europeni. Există
indicii că fermierii din Uniunea Europeană au comandat, în această vară, cu 20%
mai puține îngrășăminte decât de obicei. Fermierii sunt, de asemenea,
îngrijorați de faptul că prețurile producției ar putea să nu țină pasul cu
prețurile inputurilor. Acesta reprezintă un risc pentru securitatea alimentară
a Uniunii Europene. Comisia Europeană este preocupată de toate aceste aspecte
şi este pregătită să prezinte o comunicare privind îngrășămintele.
Subiectul a
fost dezbătut în Parlamentul European, ocazie cu care eurodeputatul Daniel
Buda, a declarat:
Comisia Europeană
trebuie să înțeleagă că ne aflăm în ceasul al 12-lea în ceea ce privește
securitatea alimentară iar strategia privind îngrășămintele trebuie pusă pe
masă de îndată. Sectorul agricol s-a confruntat de-a lungul timpului cu provocări
majore, fie că vorbim de lipsa de forță de muncă, ori pandemia Covid. Mai mult
decât atât, anul acesta sectorul a avut de înfruntat trei provocări majore:
creșterea prețului la îngrășăminte și energie, seceta severă și războiul din
Ucraina.
Din păcate, Comisia Europeană, până în momentul de față, nu a venit cu
măsuri suficiente pentru sectorul agricol, iar propunerile privind reducerea
consumului de îngrășăminte sau a emisiilor de carbon nu fac altceva decât să
afecteze fermierii. Problema fertilizanților este una complexă, deoarece cea
mai mare parte era importată din Ucraina și Belarus, iar prețul extrem de
ridicat le face greu accesibile pentru fermieri.
Potrivit unor studii, nu putem
hrăni în prezent populația lumii fără fertilizanți. Se estimează că între 30
până la 50% din recoltele culturilor la nivel global sunt atribuite aplicării
îngrășămintelor. Atrag atenția, la modul cât se poate de serios, că este
necesar să ne păstrăm mai departe capacitatea Uniunii Europene de a fi furnizor
de alimente pentru zonele sărace ale lumii, deoarece, în caz contrar, vom fi
martorii unor valuri de refugiați dinspre țările africane spre Uniunea
Europeană.
Comisia Europeană trebuie să înțeleagă că este nevoie să se vină
urgent cu măsuri, iar asta înseamnă bani, nu povești, astfel încât fermierii
Uniunii Europene să aibă acces la cantitățile necesare și suficiente de
îngrășăminte pentru a putea produce hrană de calitate și la prețuri accesibile
pentru consumator.
