Domnitorul Ghyka s-a întors acasă

Au fost repatriate în România osemintele principelui Grigore Alexandru Ghyka, figură istorică luminoasă a secolului al XIX-lea.

Adaugă ca sursă preferată în Google

Bogdan Matei, 11.11.2025, 11:40

Personalitate aproape neștiută publicului larg, ultimul domnitor al principatului românesc al Moldovei, Grigore Alexandru Ghyka, are parte, zilele acestea, de o recunoaștere târzie. Repatrierea sa reprezintă nu doar un act de restaurare simbolică, ci şi un gest de recunoştinţă naţională faţă de un lider care a pus temeliile statului român modern – subliniază autorităţile de la Bucureşti.

După ce a fost deshumat pe 7 noiembrie, dintr-o localitate din apropiere de Paris, din Franța, unde domnitorul și-a trăit ultima parte a vieții în exil, sicriul cu rămăşiţele sale pâmânteşti au fost aduse cu onoruri militare la Bucureşti, unde au fost depuse la Preşedinţie. Acolo a avut loc o ceremonie cu participarea preşedintelui Nicuşor Dan, care a depus o coroană de flori şi a aprins lumânări.

Istoria Moldovei este parte din istoria României. Încă din Evul Mediu, Moldova purta şi numele de Valahia Mică, dovadă a identităţii comune de limbă, cultură şi neam – a amintit actualul șef al statului român, conchizând: Bine ai venit acasă, Măria Ta!

Evenimente speciale prilejuite de repatrierea sicriului au avut, apoi, loc la Focșani, vreme de secole oraș de graniță între cele două principate românești, Moldova și Muntenia. Rămăşiţele lui Grigore Alexandru Ghyka vor fi fi înhumate, miercuri, la Iaşi, fostă capitală a Moldovei, în preajma bisericii ortodoxe în care a fost uns domnitor.

Născut în 1804, într-o respectată familie de boieri, și aflat pe tron, cu o scurtă întrerupere, între 1849 și 1856,  Grigore Alexandru Ghyka e descris de istorici una dintre cele mai vizionare figuri politice ale secolului XIX. A fost militant unionist, a deschis calea Unirii Principatelor Române, în 1859, şi a promovat valori esenţiale pentru societatea modernă: libertate, justiţie socială, demnitate.

A susţinut reforme curajoase, de la dezrobirea romilor – cu mult înainte de desființarea sclaviei în Statele Unite – şi abolirea cenzurii la dezvoltarea serviciilor publice şi introducerea unui model de guvernare inspirat de marile democraţii europene. A deschis prima maternitate din Moldova din propria avere. A sprijinit înfiinţarea şcolii de ingineri de drumuri şi construcţii. A întemeiat Jandarmeria, după modelul franțuzesc din epocă. A redus impozitele şi taxele și a sprijinit comerţul liber.

Promotor al valorilor occidentale într-o epocă tulbure, în care controlul asupra Principatelor Române și-l disputau imperiul otoman și Rusia țaristă, amândouă liberticide, domnitorul și-a trimis unul dintre fii la studii în Germania.

În ultimele săptămâni ale domniei, Vodă Ghyka susținuse cu fermitate Unirea Principatelor. Obligat de marile puteri ale epocii să abdice și să se exileze, a călătorit cu vaporul pe Dunăre spre Pesta, apoi cu trenul spre Berlin, pentru a nu trece prin Viena, din aversiune față de imperiul austriac și poziția antiunionistă a acestuia. La 3 august 1856 a sosit la Paris, unde românii aflați în exil l-au primit cu bucurie, ca pe un militant unionist. Un an mai târziu, s-a sinucis, pe fondul unei neurastenii prost tratate.