Profiluri și tendințe migratorii
Migrația globală se traduce, în prezent, prin sute de milioane de persoane aflate în altă țară decât cea în care s-au născut – în principal, adulți aflați în activitate economică, dar și studenți sau chiar familii întregi, refugiați, solicitanți de azil și persoane strămutate de conflicte sau dezastre.
Corina Cristea, 16.01.2026, 16:16
Migrația globală se traduce, în prezent, prin sute de milioane de persoane aflate în altă țară decât cea în care s-au născut – în principal, adulți aflați în activitate economică, dar și studenți sau chiar familii întregi, refugiați, solicitanți de azil și persoane strămutate de conflicte sau dezastre. Este un fenomen în creștere: dacă în 2020, numărul migranților internaționali era de aproximativ 275 de milioane, patru ani mai târziu numărul lor depășea 304 milioane. Migrația nu este dominată de o singură regiune sau grup demografic.
Migranții provin din Africa, Asia, Europa, America Latină și nu numai, iar proporția femeilor migrante este semnificativă și aproape egală cu cea a bărbaților. În evaluarea dimensiunii migraţiei, trebuie să avem în vedere definiţia care stă la baza acestui concept foarte important în politica economică – pragul de 12 luni este foarte important în înţelegerea acestei definiţii și faptul că există în statistica oficială două concepte: migraţie internaţională după cetăţenie şi migraţie internaţională după ţara de naştere, atrage atenția profesorul universitar, Tudorel Andrei, preşedintele Institutului Naţional de Statistică:
“Dacă nu avem în vedere aceste aspecte, ajungem la interpretări diferite ale unor cifre care sunt neoficiale şi nu sunt asumate de institutele de statistică, de Eurostat, OECD şi Naţiunile Unite. Cele trei organisme internaţionale calculează periodic atât fluxul, cât şi stocul migraţiei internaţionale, întrucât statisticile naţionale, prin regulamentele europeane, au obligaţia să calculeze în fiecare an fluxul, deci nu stocul. Stocul este o estimare realizată pe baza datelor obţinute de la alte institute naţionale de statistică.”
România se plasează sus în clasamentul global al țărilor cu rate ridicate de emigrare. Cele mai recente date Eurostat arată că peste trei milioane de români trăiesc legal în alte state ale Uniunii Europene. Specialiștii atrag, însă, atenţia că numărul real este mai mare, deoarece evidenţele oficiale nu sunt complete. Dimensiunea acestui număr reflectă ani întregi de plecări și decizii luate în cea mai mare parte din nevoia unui trai mai bun, iar pentru majoritatea Europa de vest a fost alegerea. Italia, Spania, Germania și Marea Britanie sunt destinațiile principale, datorită cererii de muncă, comunităților deja stabilite și oportunităților economice.
Datele arată și că, în ultimii ani, profilul celor care aleg să plece s-a mai schimbat: preponderent vârsta este puțin mai ridicată acum, în jur de 35 de ani, iar ponderea celor cu studii superioare a crescut, de asemenea, fiind în prezent undeva la 40%. Din nou, profesorul universitar Tudorel Andrei:
„Avem cele două categorii – cei care pleacă din diverse motive: economice, culturale şi aşa mai departe, dar se reîntorc în ţară, dar sunt şi români care îşi schimbă domiciliul şi numărul acestora este, ca o medie anuală, peste 25 de mii. Vârful a fost atins în 2022, deci au plecat definitiv din ţară peste 50 de mii, iar în 2024, date provizorii, în jur de 29 de mii.”
Studii și rapoarte privind acest fenomen arată că unii dintre românii care pleacă sunt supra-calificați pentru locurile de muncă pe care le găsesc în străinătate, că emigrația românească din ultimii ani reflectă o prezență de circa 55% a femeilor – în timp ce tendința globală este mai echilibrată, dar și faptul că începe să se vadă tot mai clar un trend de întoarcere în țară. Doar anul trecut, aproape 220.000 de persoane s-au întors, fie definitiv, fie pentru a testa, din nou, viața în România.
În același timp, un sondaj recent al organizaţiei Repatriot arată că 29% dintre românii din diaspora iau în calcul revenirea definitivă în ţară, mai ales cei stabiliţi în Israel, Irlanda, Italia, Spania, Portugalia, Olanda, Ţările de Jos şi Marea Britanie. Deocamdată, balanța rămâne instabilă – în timp ce unii se întorc, alții continuă să plece, atrași de stabilitatea financiară și de perspectivele din afara granițelor. Iar rezultatul este o diasporă care, în ansamblu, își păstrează dimensiunea, aflată permanent între speranța revenirii și realitatea economică. Preşedintele Institutului Naţional de Statistică, Tudorel Andrei:
„Tendinţa este să se întoarcă, dar dacă avem în vedere ca pondere, să ştiţi că sunt foarte mulţi cetăţeni născuţi de regulă în ţări din Asia care emigrează în România. Potrivit ultimelor date, la nivelul anului 2024, în România au intrat aproape 290 de mii de imigranţi, parte dintre aceştia fiind români care s-au întors din Spania, din Marea Britanie, din Germania, în jur de 65-70% dintre cei care au intrat în ţară sunt români. Şi o cifră interesantă este sau un argument: numărul mare de copii născuţi în străinătate din cel puţin un părinte de origine din ţară şi care este înregistrat în România. În perioada 2014-2024, peste 370.000 de copii au fost născuţi în străinătate şi au fost înregistraţi şi în România.”
Aceasta înseamnă, mai spune profesorul universitar Tudorel Andrei, că există cel puţin o legătură culturală între emigranţii români şi locurile din care au plecat şi probabil reprezintă una din motivările importante ale reîntoarcerii românilor în ţară.
