Discuții despre o Europă cu mai multe viteze
Susținătorii Europei cu două viteze argumentează că acest model este necesar pentru a evita blocajele decizionale, în condițiile în care Uniunea Europeană, formată din 27 de state cu interese și niveluri de dezvoltare diferite, întâmpină uneori dificultăți în adoptarea rapidă a unor politici comune.
Corina Cristea, 13.02.2026, 15:46
Conceptul unei Europe cu două viteze nu este unul nou, reprezentând una dintre ideile controversate legate de viitorul Uniunii Europene. Pornește de la realitatea că statele membre nu se dezvoltă în același ritm și ar însemna constituirea unui nucleu – format, în principal, din țările vest-europene dezvoltate – care avansează mai rapid în domenii precum integrarea economică, fiscală sau militară, în timp ce alte state rămân într-un cerc exterior, cu un ritm mai lent de integrare.
Susținătorii Europei cu două viteze argumentează că acest model este necesar pentru a evita blocajele decizionale, în condițiile în care Uniunea Europeană, formată din 27 de state cu interese și niveluri de dezvoltare diferite, întâmpină uneori dificultăți în adoptarea rapidă a unor politici comune. Ei spun că, permitând statelor care sunt pregătite să meargă mai departe să o facă, Uniunea ar putea deveni mai eficientă, mai competitivă și mai adaptată provocărilor globale.
De cealaltă parte, criticii acestui concept avertizează asupra riscului de fragmentare și avertizează că o Europă cu două viteze poate accentua diferențele dintre Est și Vest, dintre țările bogate și cele mai puțin dezvoltate. Motivată acum de ideea că “pentru a supraviețui într-o situație geopolitică tot mai impredictibilă, Europa trebuie să devină mai puternică și mai rezilientă, iar status quo-ul nu mai este o opțiune”, tema a fost readusă în atenție de ministrul german al finanţelor, Lars Klingbeil. Acesta propune constituirea unui nucleu format din șase state, care să avanseze mai rapid în politici-cheie, cu scopul de a întări economia și autonomia blocului comunitar, dar și de a consolida suveranitatea, reziliența și competitivitatea UE. Este vorba despre cele mai solide economii ale Uniunii – Germania, Franța, Spania, Italia, Polonia și Țările de Jos. Diplomatul Ovidiu Dranga, fost ambasador al României:
”Ideea de a pune în discuție problema competitivității mi se pare salutară, însă nu e singurul subiect care trebuie atins într-o discuție vizavi de Europa cu mai multe viteze. Trebuie să ne gândim și la securitate, trebuie să ne gândim și la alte dimensiuni care ar face Europa mai relevantă într-o competiție a viitorului, o competiție foarte dură, în care mizele se modifică aproape de la un an la celălalt. O Europă mai rezilientă înseamnă o Europă mai conștientă de riscurile cu care ne confruntăm cu toții în acest moment și, mai ales, poziția Europei în raport cu câțiva jucători importanți globali, în primul rând în relația cu SUA. O Europă rezilientă nu înseamnă, după părerea mea, o Europă decuplată de America, dimpotrivă, înseamnă o Europă mai sensibilă la ceea ce se întâmplă în SUA și la poziționările actualei Administrații față de problematica de securitate la nivel global.”
Potrivit Reuters, care citează o scrisoare adresată de ministrul german al finanţelor, Lars Klingbeil, celor cinci omologi ai săi din țările amintite, propunerea avansată de Germania include un plan în patru puncte pentru avansarea uniunii piețelor de capital, consolidarea monedei euro, o mai bună coordonare a investițiilor în apărare și asigurarea accesului la materii prime. Astfel, coaliţia de ţări trebuie să accelereze procesul de creare a Uniunii de Economii şi Investiţii pentru a oferi condiţii de finanţare mai bune pentru firmele europene.
Al doilea punct se concentrează pe rolul internaţional al euro ca monedă de refugiu bazată pe predictibilitate şi pe domnia legii, mai spune ministrul german, pledând pentru reducerea birocraţiei şi întărirea suveranităţii în sfera plăţilor. În ce priveşte cheltuielile de apărare, acesta pledează pentru o mai bună cooperare între statele membre şi înscrierea fermă a apărării ca o prioritate în următorul cadrul bugetar multianual al UE, „transformând apărarea într-un motor pentru creştere” economică. De asemenea, trebuie intensificate eforturile de întărire a lanţului de aprovizionare cu minerale critice, printr-un angajament strategic sporit cu parteneri internaţionali. O Europă cu două viteze presupune o foarte atentă luare în calcul a sensibilității tuturor țărilor membre, atenționează Ovidiu Dranga:
“O discuție despre o Europă cu două viteze este comparabilă ca importanță cu discuția privind Constituția UE, care a fost un proiect din păcate eșuat la un moment dat, pentru că nu a trecut de votul cetățenilor în câteva țări membre importante. Nu cred că suntem acolo. Adică, nu cred că există o masă critică în majoritatea statelor membre pentru o decizie privind o Europă cu mai multe viteze. Trebuie să ne hotărâm ce Europă vrem să avem în următorii 10-20 de ani. O Europă competitivă, o Europă mai integrată decât până acum, care să fie un jucător geopolitic global de prim rang? Sau ne mulțumim cu un rol nu neapărat secundar, dar nu neapărat un rol de primă linie în competiția geopolitică globală, unde s-ar putea să socotim, noi europenii, că e mai bine uneori să fim într-un tandem regândit, reechilibrat cu SUA?”
Deocamdată, adaugă Ovidiu Dranga, este greu de spus în ce măsură ideea unei Europe cu două viteze se va transpune în practică.