Ignoranța costă

Ignoranța reprezintă în realitate una dintre cele mai costisitoare vulnerabilități, cu atât mai mult într-o economie globală, în care cunoașterea se dovedește a fi cea mai valoroasă resursă.

Adaugă ca sursă preferată în Google

Corina Cristea, 17.04.2026, 16:30

Afectează felul în care gândim, alegem și acționăm. Nu atrage atenția în mod direct și nu este percepută ca un risc real, ci ca o stare neutră – un „nu știu„ aparent inofensiv. Ignoranța, căci despre ea este vorba, reprezintă în realitate una dintre cele mai costisitoare vulnerabilități, cu atât mai mult într-o economie globală, în care cunoașterea se dovedește a fi cea mai valoroasă resursă. Nu doar pentru a obține un loc de muncă, ci pentru a înțelege lumea, a lua decizii corecte și a construi un viitor mai bun. Ignoranța este un risc tăcut, care nu înseamnă doar „a nu știi”, ci mai ales a nu realiza că nu știi.

Această formă de necunoaștere este cea mai periculoasă, deoarece creează falsa siguranță că deciziile luate sunt corecte. Face ca ideile să fie acceptate fără a fi analizate, complexitatea fiind respinsă în favoarea explicațiilor simple, chiar dacă acestea sunt greșite. Această superficialitate duce la alegeri financiare sau decizii legate de sănătate ori carieră greșite, efectele fiind uneori ireversibile. Altfel spus, ignoranța poate deveni un handicap major, care poate duce la pierderea de oportunități. Deoarece o persoană care nu înțelege cum funcționează economia va lua decizii financiare slabe. Cineva care nu poate evalua corect informațiile va fi ușor influențat sau manipulat. Cine nu se adaptează schimbării va rămâne blocat într-o realitate depășită.

La nivel global, asistăm la o competiție a cunoașterii. Țările concurează tot mai mult prin nivelul de educație și prin capacitatea de inovare, în acest context, ignoranța fiind o problemă colectivă. În România există, pe de o parte, oameni extrem de bine pregătiți, competitivi la nivel internațional. Pe de altă parte, persistă probleme serioase: analfabetism funcțional, diferențe mari între mediul urban și cel rural, lipsa unei legături reale între școală și piața muncii.

Invitată la Radio România pentru o analiză a situației din România, Andreea Paul, conferențiar universitar doctor și președinta INACO (Inițiativa pentru Competitivitate), a atenționat că o societate care nu investește în educație își limitează singură potențialul. Adevărata competiție din România nu este una economică în sens clasic, spune ea, ci una pentru cunoaștere și pentru formarea unor oameni bine pregătiți, despre dezvoltarea unor competențe adaptate atât economiei actuale, cât și celei viitoare, dar și despre capacitatea de a lua decizii dificile într-o lume marcată de conflicte și tensiuni. Cum arată pierderea cunoașterii în România?

Andreea Paul: ”Pierdem cunoaștere atunci când copiii nu știu să-și aleagă calea educațională – și aici vina este colectivă, nu este a copilului. Sau nu știe să ia un credit de la o bancă și nu înțelege la ce riscuri se expune pentru că nu are competențele financiare și economice sau antreprenoriale minimale necesare. Pierde atunci când ia decizii greșite cu privire la propria lui viață sau atunci când este o victimă a manipulării facile sau a populismului, pentru că îi lipsește cunoașterea.

Deci, sunt extrem de multe costuri pe care le plătește copilul în mod direct, devenit adult, atunci când nu am făcut ceea ce trebuia pe băncile școlii. Și pierde libertatea. Pentru că educația nu înseamnă altceva decât a-ți câștiga libertatea de a face ceea ce dorești cu viața ta fără să fii victima celorlalți. Ca să ai cunoaștere trebuie să pornești de la alfabetizarea de bază, în care poți să aplici cunoștințele elementare de matematică în viața de zi cu zi, când îți pui gresia și faianța, de pildă, în baie. Sau când te angajezi la un proiect de achiziție, vrei să cumperi o mașină de spălat sau un cuptor cu microunde și poate ai nevoie de un credit de consum. Când îți faci un buget de familie. Când decizi în ce localitate vrei să îți așezi casa, familia, în ce industrie vrei să lucrezi.”

Studiile arată că cei care sunt bine pregătiți identifică mai repede oportunități, se adaptează la schimbări, iau decizii mai bune și au acces la poziții mai bine plătite. În lipsa unor competențe fundamentale însă, oportunitățile sunt ratate, chiar dacă ele există. Vorbim de competențe precum gândirea critică și alfabetizarea digitală, inteligența emoțională și educația financiară, precum și adaptabilitatea, deoarece piața muncii se schimbă rapid. În prezent, apar și dispar nu doar companii, ci sectoare economice în integralitatea lor, apar și dispar industrii cu viteze fără precedent în istoria lumii, atrage atenția Andreea Paul, care a sintetizat competențele critice pentru următorii ani:

„Capacitatea de adaptare, de comunicare profesională, de gândire critică, de gândire creativă, de competențe digitale avansate și de orientare către domenii care sunt și astăzi și vor fi la mare căutare și în viitor – tot ceea ce înseamnă sănătate și îngrijirea persoanelor, tot ceea ce înseamnă energie, logistică avansată, de la mentenanță industrială până la comerț, competențe digitale avansate. Și aici vorbesc despre capacitatea de a înțelege limbajele complexe de programare, de a avea o gândire computațională, de a avea o gândire algoritmică și capacitatea de a folosi inteligența artificială.”

Lipsa acestora se traduce în companii care nu găsesc angajați potriviți, tineri care termină studiile fără să știe ce vor să facă mai departe, adulți care evită schimbarea pentru că nu se simt pregătiți. Soluțiile există, dar nu sunt simple și nici rapide, spun specialiștii. În tot acest demers, reformarea educației este esențială, la fel de importantă fiind și schimbarea mentalității. În același timp, învățarea nu ar trebui să fie percepută ca o etapă limitată la anii de școală, ci ca un proces continuu.