Dada, Tzara, România
Acum 130 de ani, la Moinești, în România, se năștea Samuel Rosenstock, cel care avea să devină Tristan Tzara, fondatorul curentului artistic de avangardă Dada.
Marius Tiţa, 19.04.2026, 16:07
Acum 130 de ani, la Moinești, în România, se năștea Samuel Rosenstock, cel care avea să devină Tristan Tzara, fondatorul curentului artistic de avangardă Dada. Prima formulă a numelui său se scria chiar Țara, cuvântul țară în România sa natală. Din 1925, numele său devine oficial, înscris în actele eliberate de autoritățile române. Înainte de primul război mondial, când avea doar 16 ani, era deja activ în mișcarea avangardistă ce înflorea în România. Apoi pleacă în Elveția, unde îl regăsim la legendarul Cabaret Voltaire din Zurich, alături de un alt cunoscut avangardist român de origine evreiască, Marcel Janco.
În acel moment la Zurich se aflau mai mulți viitori politicieni care aveau să facă istoria ce se pregătea să vină dar nu există dovezi că Tzara s-ar fi întâlnit, chiar și întâmplător, cu acești viitori importanți. Profesorul român din America, Andrei Codrescu chiar scrie că o eventuală fotografie cu Tzara jucând șah cu Lenin, la Zurich, ar putea fi actul de naștere al vremurilor moderne. La Zurich, însă, Tzara, cel de la Cabaret Voltaire, participă la fondarea mișcării Dada, istoria încă fiind nelămurită asupra acestor începuturi, cine a fost creatorul și de unde vine numele Dada. Mulți înclină spre Tzara, mai ales că Dada înseamnă multe în limba română iar Tzara era un abil mânuitor al cuvintelor și al sensurilor lor, inclusiv în tonalitate românească. La numai 23 de ani pleacă la Paris.
Este cunoscut și recunoscut, iar mișcarea Dada cunoștea o extindere rapidă, aproape ca o măsură de unificare a mișcărilor de avangardă culturală. Desigur, la Paris era ușor să nu fii de acord cu ceilalți, mai ales că Tristan Tzara nu admitea să slăbească ritmul, să devină conformism. Avangarda ar fi devenit o rutină, nimic provocator, nicio ieșire în decor, doar conveniență și plictiseală. Tristan Tzara nu a pictat, nu este pictor. Este scriitor, om de scenă, organizator vizionar, lansator de direcții și programe avangardiste, eseist, conferențiar, provocator și revoltat, compozitor, regizor și scenarist, ba chiar și compozitor. Poemele sau scrierile sale neconformiste, revoluționare de multe ori, sunt adunate în volume bibliofile, cu ilustrație realizată de numele cele mai mari ale avangardei artistice. La început, redactase manifestele mișcării Dada, adevărate poeme avangardiste, puternice, răspicate.
De multe ori conflictual, așa cum cere avangarda, el se ceartă cu Breton și, implicit, cu suprarealiștii, pentru ca, la sfârșitul anilor 30, să revină și să devină un suprarealist activ și important. Neafiliat vreunui curent artistic, mulțumindu-se să revoluționeze sculptura, Brâncuși a fost un prieten apropiat al lui Tristan Tzara, avangardistul cu 20 de ani mai tânăr, venit și el din România. Există câteva fotografii în care apar sculptorul, de la a cărui naștere se împlinesc 150 de ani, în 2026, cu barba mare și albită, și spilcuitul scriitor avangardist, cu monoclu, de la a cărui naștere se împlinesc 130 de ani, tot în 2026. Mi-i închipui pe cei doi vorbind românește la întâlnirile și mai ales evenimentele mondene la care participau mulți dintre cei care astăzi sunt legende ale artei și culturii.
Încă din perioada interbelică este atras de politica militantă de tip comunist, ceea ce nu era neobișnuit pentru intelectualii francezi. Merge la Madrid, să-i sprijine pe republicani în lupta lor cu franchiștii, iar în timpul războiului, refugiat la Marsilia în încercarea de a fi evacuat peste ocean de misiunea americană, este implicat în acțiunile Rezistenței împotriva naziștilor. În 1956 merge la Budapesta pentru a sprijini regimul comunismului cu ”față umană”, înfrânt până la urmă de intervenția armată sovietică. Dadaismul se întinsese în întreaga lume, în multe țări se manifestau mișcări cu o puternică trăsătură națională, dar spiritul era universal.