O lună de război
În luna martie, dronele Shahed au lovit obiective civile, provocând pagube materiale şi victime omeneşti.
Adaugă ca sursă preferată în Google
Marius Tiţa, 29.03.2026, 11:00
În luna martie, dronele Shahed au lovit obiective civile, provocând pagube materiale şi victime omeneşti. Cu toţii credem că în această frază este vorba de războiul din Ucraina, declanşat de Rusia în februarie 2022. De fapt, această afirmaţie este perfect valabilă şi pentru situaţia din Orientul Mijlociu, unde SUA şi Israelul lovesc capacităţile militare ale Iranului, Iranul răspunde cu drone Shahed şi cu tot felul de rachete trimise asupra obiectivelor mai ales civile din ţările din jur, inclusiv în îndepărtatul Azerbaidjan, fostă republică sovietică.
Şi astfel a trecut o lună de când Israelul şi apoi SUA au lansat primele bombardamente împotriva Iranului. Primele lovituri au folosit din plin elementul surpriză şi mai ales informaţiile foarte exacte. Aceste atacuri l-au ucis pe ayatolahul Ali Kamenei, liderul suprem al regimului teocratic din Iran, dar şi mulţi lideri militari esenţiali. Răspunsul Iranului a fost dezlănţuit împotriva tuturor, mai ales împotriva emiratelor vecine, bogate în petrol, devenite adevărate paradisuri turistice şi comerciale. Evidentă doar pentru specialişti, vulnerabilitatea numită strâmtoarea Ormuz, nu a întârziat să apară în discuţie.
Blocarea uriaşului tranzit de petrol şi gaze ce are loc prin această strâmtă cale maritimă, aflată pe marginea unui uriaş ţărm iranian, a produs efecte direct în preţul internaţional al preţiosului combustibil. În numai o lună, preţul petrolului a crescut semnificat iar efectele au fost încă şi mai mari, în întreaga lume. Toate ţările, mai ales cele cu industrie şi transporturi foarte dezvoltate, au declarat starea de criză în economia proprie şi au creat scenarii de depăşire a acestei situaţii. Este aproape imposibil de stabilit o strategie pentru o situaţie pe care nici analizele tactice, pe termen scurt, nu au adus-o în discuţie.
Specialiştii spus că situaţia complicată a strâmtorii Ormuz a fost mereu în atenţie dar s-a preconizat că acţiunea militară declanşată la 28 februarie nu avea să dureze mult. Sau nu într-atât încât să se ajungă la blocarea de facto a strâmtorii, prin permanenta ameninţare susţinută de Iran. N-ar fi primul război din ultimii cinci ani declanşat cu convingerea că nu va dura mult şi lucrurile se vor schimba radical, în tabăra atacată. Desigur, nu se pot face multe sau esenţiale comparaţii între războiul din Orientul Mijlociu şi cel din Ucraina, dar acţiunea surprinzătoare a dronelor de producţie iraniană este un evident numitor comun.
În timp ce ameninţa ţările Uniunii Europene care sprijineau cu arme Ucraina în rezistenţa sa eroică, Rusia nu ezita să aducă soldaţi nord-coreeni, pe post de victime sigura în războiul din Ucraina, şi, mai ales, drone din Iran, teribilele Shahed. Orice negociere de pace sau declaraţie americană la nivel înalt, care trebuia să stimuleze “bursa” păcii, era însoţită de bombardamente susţinute împotriva civililor ucraineni. În Israel, Emirate, Qatar, Bahrein, Kuweit, Arabia Saudită sau chiar Cipru, la fel, dronele iraniene lovesc cu predilecţie obiective civile, pe măsură ce israelienii şi americanii distrug conducerea iraniană şi puterea sa militară. Ca o uriaşă ironie a sorţii, ucrainenii şi-au oferit experienţa în lupta de anihilare a dronelor ruso-iraniene şi au anunţat deja primele acţiuni şi primele succese. În acelaşi timp, s-a semnalat livrarea de armament din Rusia pentru Iran.
Actuala situaţie de pe câmpul de luptă arată ca o monedă cu două feţe, asemănătoare dar diferite, o monedă îngrozitor de scumpă pe care mulţi sunt nevoiţi să o plătească deşi nu şi-au dorit-o.
