Republica Moldova, din nou în fața unor alegeri

Pe o scenă internațională dominată de problema pandemiei și de alegerile prezidențiale din Statele Unite ale Americii, alegerile similare din Republica Moldova au trecut aproape neobservate.

Adaugă ca sursă preferată în Google

Marius Tiţa, 13.11.2020, 17:00

Aici,
votul pentru șeful statului se desfășoară în doi pași, în două tururi. Primul
dintre ele s-a ținut duminică, 1 noiembrie, înaintea celor din America. Luni, la
primele rezultate, am aflat că opozanta președintelui în exercițiu a adunat mai
multe voturi decât acesta. Vocea rațiunii ne atrage, însă, atenția că această
victorie de etapă se poate schimba în runda determinantă, a doua, cea de
duminică, 15 noiembrie. Desigur, este vorba de regruparea față de unul dintre
primii doi clasați, care se produce, de obicei, în turul al doilea. Maia Sandu
a primit cam 36% din voturile primului tur, față de vreo 32%, cât a luat Igor
Dodon, președintele în funcție, dar o serie de mișcări politice, ușor de
anticipat sau care s-au produs deja, promit să aducă restul procentelor
omului-forte de la Chișinău.

Maia Sandu este un tânăr politician care, cu o
dârzenie excepțională, s-a lovit de toate situațiile pregătite de un cadru
politic nu prea elevat și deloc politicos. A studiat în Statele Unite și a
lucrat la Banca Mondială. În Republica Moldova a fost ministru al Educației și
a pus pe picioare un partid, Partidul Acțiune și Solidaritate, pe scurt, PAS.
Acum mai bine de un an, Maia Sandu a preluat conducerea guvernului de la
Chișinău, în condiții tensionate. Fix acum un an, o moțiune de cenzură punea
capăt mandatului său de fix cinci luni în fruntea executivului Republicii
Moldova. La alegerile precedente, din 2016, și-a înregistrat candidatura și a
fost susținută de mai multe forțe politice pro-europene din Republica Moldova.
În primul tur de atunci, a primit aproape 39%, iar Igor Dodon a avut cu vreo 10
puncte procentuale mai mult, apropiindu-se de majoritate. În al doilea tur,
unde s-au confruntat tot protagoniștii din acest an, Igor Dodon a trecut de
pragul median, obținând puțin peste 52%
din voturi și fotoliul de președinte al Republicii Moldova.

Igor Dodon și-a
început cariera politică în rândurile Partidului Comuniștilor din Republicii
Moldova, care, paradoxal pentru o fostă republică sovietică, preluase
conducerea și în parlament și în stat. Într-adevăr, trebuie să amintim că o
schimbare constituțională de la cumpăna dintre milenii a făcut ca președintele
Republicii Moldova să fie ales de Parlament, și nu prin sufragiu universal.
Astfel, partidul comunist, reapărut în Republica Moldova, a ajuns să dețină o
putere impresionantă, cu o majoritate parlamentară și un președinte pro-rus și
anti-român ca Vladimir Voronin. Alegerile precedente, din 2016, au însemnat
revenirea la sufragiul universal, câștigat tot de un președinte pro-rus și
anti-român, Igor Dodon, de această dată. Nici atunci și nici acum, președintele
Dodon nu a candidat din partea comuniștilor ci a Partidului Socialiștilor. De
altfel, Partidul Comuniștilor a cam dispărut din ecuația puterii de la Chișinău.
La alegerile din 2019 nu a câștigat niciun loc în parlamentul pe care altădată
îl domina copios.

La prezidențialele din acest an se confruntă tot vechile
tendințe ale politicii din Republica Moldova, exprimate clar de un președinte care
privește spre Moscova și o contracandidată cu vederi europene și progresiste.
Dar, scena politică din Republica Moldova este extrem de volatilă, având loc în
permanență schimbări de tabără și de ideologie, apar alianțe efemere dar și
acumulări de putere și avere, care trimit cu gândul la oligarhii. Desigur, în
alegeri orice este posibil, mai ales când este vorba de moștenirea sau transferul
unui rezultat electoral. Nimeni nu poate garanta că, în mod onest și corect,
voturile din primul tur ale unui candidat vor trece în zestrea unui dintre cei
doi clasați, care au promovat în al doilea tur. Dar, acum, decizia este
esențială pentru viitorul Republicii Moldova, pentru orientarea spre Europa și
lumea liberă sau spre trecutul recent, cel al lagărului sovietic, al opțiunii
pro-ruse.