Acum 6 ani, revoltă la Chişinău

Sunt 6 ani de la ‘revoluţia twitter din Rep Moldova, eveniment care a restabilit parcursul pro european al fostei republici sovietice, majoritar românofonă.

Adaugă ca sursă preferată în Google

Valentin Țigău, 07.04.2015, 12:43

Se împlinesc 6 ani de la protestele din Rep Moldova, la care au participat zeci de mii de persoane, majoritar tinere, nemulţumite de felul în care au fost organizate alegerile parlamentare din 5 aprilie şi de nivelul de trai, considerat cel mai scăzut din Europa. Alegerile fuseseră câştigate de Partidul Comuniştilor, aflat la putere, dar protestatarii au acuzat fraude masive la numărarea voturilor. Pe 6 şi 7 aprilie 2009, la Chişinau, au avut loc manifestaţii urmate de devastarea şi incendierea sediilor preşedintiei şi parlamentului. Cel puţin un protestatar a fost ucis şi câteva sute au fost arestate.

Şeful statului în exerciţiu, Vladimir Voronin, a acuzat România că s-ar afla în spatele protestelor şi a anunţat expulzarea ambasadorului român în Rep Moldova precum şi reintroducerea sistemului de vize pentru cetăţenii români. Ministerul de Externe al României a respins categoric acuzaţiile lui Voronin. În urma protestelor, opoziţia a blocat alegerea preşedintelui ţării, ceea ce a dus la alegeri anticipate şi la venirea partidelor pro-europene la putere. Ele au format o coaliţie intutulată Alianţa pentru Integrare Europeană, cu o majoritate de 53 din cele 101 de locuri în parlament.

Ulterior, Alianţa s-a destrămat, teme precum ieşirea Rep Moldova din neutralitatea militară, unirea cu România sau împărţirea funcţiilor de conducere neîntrunind o unanimitate de păreri. Au urmat trei perioade de interimat la funcţia de preşedinte, pentru ca, în martie 2012, să fie aleasă, prin consens, o persoană apolitică, magistratul Nicolae Timofti. Cel mai recent dintre guvernele Rep Moldova a rezultat după alegerile din 30 noiembrie 2014 şi a fost învestit de parlament, în ianuarie, cu ajutorul voturilor comuniştilor.

Protestele din 7 aprilie au fost supranumite ‘revoluţia twittter’ deoarece, după prima revoluţie transmisă la televizor – revoluţia româna din decembrie 1989 – ele au fost reflectate, în timp real, on line, de la Chişinău. Observatorii politici apreciază că a fost pentru prima dată când reţelele sociale şi-au dezvăluit capacitatea de mobilizare a maselor.

Dupa 7 aprilie 2009, situaţia s-a repetat, pe alt continent: în Tunisia şi în Egipt, protestele au fost organizate în acelaşi mod, cu ajutorul Facebook şi Twitter, prin intermediul cărora oamenii au reuşit să spună lumii ce se întâmplă în ţara lor. Astăzi, pe reţelele de socializare, exista, în continuare, grupuri care cheama la revoluţie, în Siria sau in Yemen, în timp ce , în alte ţări, reţele de acest fel au fost interzise, oficial.