De la Brexit la cotele de refugiaţi
Cu Brexitul de la Londra şi referendumul antimigraţie de la Budapesta, Uniunea Europeană traversează, spun analiştii, cea mai gravă criză din istoria ei de peste jumătate de secol.
Bogdan Matei, 03.10.2016, 12:05
Devenit inevitabil după referendumul din vară, când britanicii au decis plecarea din Uniunea Europeană, divorţul dintre Londra şi Bruxellles a intrat, deja, în faza procedurală. Premierul britanic, Theresa May, a confirmat că intenţionează să declanşeze procesul de retragere din Uniune într-un interval de şase luni, adică în primăvara lui 2017. Marea Britanie trebuie să privească dincolo de UE, către restul lumii – a afirmat ea, adăugând că Regatul Unit va depune eforturi pentru deschiderea unui nou capitol al relaţiilor cu Bruxellesul, în calitate de ţară deplin suverană şi independentă.
Aproape simultan, responsabilii comunitari i-au încredinţat francezului Michel Barnier, fost ministru la Paris, fost comisar la Bruxelles şi perceput de adepţii Brexitului drept un anti-britanic notoriu”, prerogativele de negociator-şef în relaţiile cu viitorul fost membru al Uniunii.
Deocamdată, în ciuda dorinţei manifeste a Comisiei Europene de a oficializa cât mai repede ruptura, Barnier trebuie să aştepte. E nevoie ca britanicii să activeze oficial, într-o premieră istorică, aşa-numita clauză de retragere, celebrul articol 50 al Tratatului de la Lisabona, din 2009, ce reglementează ieşirile din Uniune. Odată ruptura notificată Consilului Uniunii, compus din reprezentanţi ai statelor membre, va începe un interludiu de doi ani rezervat negocierilor.
Noul „parteneriat” dintre Bruxelles si Londra s-ar putea inspira, speculează comentatorii, din modelul Norvegiei sau din cel al Elveţiei, două state aflate într-o simbioză de facto cu Uniunea, fără a fi membre. Între timp, însă, ca o confirmare a ceea ce presa numeşte cea mai gravă criză din istoria Uniunii, în celălalt capăt al spaţiului comunitar, ungurii au votat masiv, la referendumul de duminică, împotriva cotelor europene obligatorii de relocare a refugiaţilor.
Vestea bună pentru Bruxelles e că participarea la urne, sub 50%, a fost insuficientă pentru ca referendumul să poată fi validat. Partea foarte proastă e că dintre cei care au ieşit la vot, 98% s-au pronunţat împotriva primirii de refugiaţi pe baza unui sistem de cote. Premierul Viktor Orban, citat de corespondentul Radio România la Budapesta, a jubilat că nouă din zece participanţi au votat în favoarea dreptului Ungariei de a lua decizii.
Deşi unii analişti consideră boicotarea referendumului de majoritatea electoratului o sancţiune la adresa unui premier tot mai autoritar, ungurii, crede Orban, trebuie să fie mândri că au fost primii care au avut posibilitatea să-şi exprime opinia în privinţa chestiunii migraţiei. El a anunţat că va înainta în zilele următoare Parlamentului un proiect de modificare a Constituţiei, în conformitate cu voinţa exprimată de cetăţeni, şi a avertizat că oficialii de la Bruxelles vor trebui să ţină cont de referendumul din Ungaria.
