Rezultatul moţiunii de cenzură

Absolut previzibil, guvernul de coaliţie din România, condus de social-democratul Victor Ponta, a supravieţuit, vineri, fără emoţii, moţiunii de cenzură depuse de opoziţia liberală.

Bogdan Matei, 12.06.2015, 13:18

Coeziunea arcului guvernamental
PSD-UNPR-PC-PLR a rămas, şi de data aceasta fără fisură. Astfel că doar 194 de
deputaţi şi senatori au votat moţiunea de cenzură depusă de PNL, în condiţiile
în care, pentru a fi adoptat, documentul avea nevoie de cel puţin 278 de
sufragii.

Grupurile parlamentare liberale însumează numai 173 de aleşi, aşa că, încă din ajun, iniţiatorii înşişi
nu-şi acordau vreo şansă. Faptul că parlamentari neafiliaţi, dizidenţi
social-democraţi, populari – nostalgici ai fostului preşedinte Traian Băsescu -
sau foşti membri ai formaţiunii populiste PP-DD au votat alături de PNL n-a
însemnat nimic, câtă vreme nici măcar UDMR – ca pondere, a doua forţă din
opoziţie – nu s-a alăturat integral demersului liberal. În plan politic,
aşadar, spun analiştii, moţiunea rămâne doar un exerciţiu de imagine, deşi
temele acesteia sunt dintre cele mai grave.

Principalele capete de
acuzare din rechizitoriul întocmit de liberali au fost dezastrul organizatoric de la secţiile de vot din
străinătate, la prezidenţialele din noiembrie, când mii de oameni n-au putut
vota, deşi au stat la coadă ore-n şir, precum şi neadoptarea legii privind
votul prin corespondenţă, graţie căreia ar putea fi prevenite situaţii similare.

Sub titlul Victor Ponta demis pentru exces de putere prin blocarea
alegerilor, premierul social-democrat fusese acuzat, în textul moţiunii,
că a dorit să ajungă preşedinte prin sabotarea deliberată a cetăţenilor români
din diaspora, majoritar şi tradiţional cu opţiuni de dreapta, şi că acum refuză
să organizeze scrutinuri parţiale în numeroasele judeţe, oraşe şi comune rămase
fără edilii aleşi în 2012 şi arestaţi ulterior pentru corupţie.

Supravieţuind încă unei moţiuni de cenzură – a
treia de la învestirea sa, în mai 2012 -, premierul a mai câştigat, detaşat, o bătălie. Dar,
constată comentatorii, nu e defel sigur că va câştiga războiul. În mass-media, în
opinia publică, în cancelariile străine, imaginea lui Ponta e grav afectată de
scandalurile politice şi de corupţie în care-s implicaţi fie apropiaţii săi,
fie premierul însuşi.

Joi, încă unul dintre greii Cabinetului, Ioan Rus, de la
Transporturi, a trebuit să demisioneze după nişte declaraţii, de nereprodus, la
adresa românilor din străinătate, ce par să fi devenit marota unora dintre
liderii PSD. Iar acum o săptămână, depunerea moţiunii fusese eclipsată de
anunţul DNA că primul ministru e urmărit penal pentru fapte de corupţie -fals în înscrisuri, complicitate la evaziune
fiscală, spălare de bani, conflict de interese – pe care Ponta le-ar fi comis
atât înainte, cât şi după ce-a devenit şef de Guvern. El a devenit, astfel, cel
dintâi premier al României post-comuniste învinuit penal în timp ce-şi exercită
mandatul. Condiţie care, speculează presa, ar putea afecta chiar şi
fidelitatea, până acum ireproşabilă, a partenerilor de coaliţie.