Timișoara, 34 de ani după
Se împlinesc 34 de ani de la Revoluția anticomunistă română, declanșată la Timișoara.
Adaugă ca sursă preferată în Google
Bogdan Matei, 18.12.2023, 11:59
Ultimii ani 80 ai secolului trecut au fost printre cei mai sumbri din istoria României. La putere de un sfert de veac, deja septuagenar, dictatorul comunist Nicolae Ceaușescu era obiectul unui insuportabil cult al personalității.
Era calificat drept geniu de poeții săi de curte, iar propagandiștii din aparatul partidului unic îl numeau cârmaciul unei țări fericite și bogate, pe care o conducea spre visul de aur al omenirii, comunismul. Puținele ore de emisie ale televiziunii de stat îi erau rezervate aproape integral, iar radioul și ziarele, controlate strict de regim, se întreceau, la rândul lor, în ditirambi la adresa secretarului general al partidului.
În paralel cu acest teatru delirant de la vârful regimului, țara traversa o acută criză economică și suferea de frig, de foame și de frică. Apartamentele de bloc, școlile, sălile de spectacol rămâneau neîncălzite peste iarnă. Prin magazinele alimentare nu se găsea aproape nimic. Și aproape nimeni nu protesta, fiindcă poliția politică a regimului, Securitatea, își crease un mit al omniprezenței, omniscienței și omnipotenței, care înspăimânta pe toată lumea.
Între timp, pe fondul schimbărilor promovate la Moscova de ultimul lider sovietic, reformatorul Mihail Gorbaciov, restul dictaturilor comuniste se prăbușiseră, din nord, așa-zisa republică democrată germană, până în sud, în Bulgaria vecină României. Abia în decembrie 1989, valul schimbării a atins și România, la Timișoara, oraș multietnic și situat foarte aproape de Ungaria, despre care se spunea că e cea mai veselă baracă din lagăr, și de Iugoslavia, ieșită de decenii de pe orbita Uniunii Sovietice.
Acţiunea de susţinere a pastorului reformat maghiar Laszlo Tokes, aflat sub supravegherea Securităţii și care urma să fie deportat din oraș, s-a transformat, pe 15 decembrie, într-o adevărată revoltă împotriva dictaturii comuniste. Indiferent de etnie sau confesiune, tot mai mulți oameni s-au raliat mișcării de protest, iar aparatul de represiune a reacționat brutal, a deschis focul asupra manifestanţilor şi, timp de câteva zile, a ucis aproape 100 de persoane și a rănit alte câteva sute. Pe 20 decembrie, însă, armata a refuzat să mai omoare români și s-a retras în cazărmi, iar Timișoara a devenit primul oraș liber de comunism din țară.
Revolta s-a propagat rapid în alte orașe mari și a culminat, pe 22 decembrie, la București, cu fuga lui Ceușescu într-un elicopter care a decolat de pe sediul comitetului central al partidului. Capturați și judecați sumar, Ceaușescu și soția sa, Elena, au fost executați pe 25.
Chiar după fuga lor, pe fondul confuziei deliberat întreținute de noua putere, un amestec de revoluționari autentici și comuniști de mâna a doua, încă o mie de oameni aveau să fie uciși în zilele Revoluției din România, singura țară din estul Europei în care schimbarea de regim s-a produs cu vărsare de sânge.
