Lecţii UE învățate din războiul din Ucraina. Protejarea Ţărilor Baltice
Comisarul european Andrius Kubilius a semnalat importanţa învăţării rapide a lecţiilor războilului din Ucraina şi pregătirea strategiei de apărare a UE pentru agresiuni dincolo de cele clasice, precum atacuri cibernetice şi sărăcirea furnizării de resurse şi utilizarea masivă a dronelor.
Ana-Maria Cononovici, 10.12.2025, 09:30
Discuţiile privind posibilitatea integrării Ucrainei ca stat membru al UE continuă, iar multe voci susţin necesitatea acestui demers, în ciuda scandalurilor privind cazurile de corupţie şi pericolul asocierii cu un stat aflat în război cu Rusia, şi asta pentru că atitudinea Rusiei reprezintă oricum o ameninţare pentru UE. Iar cel mai trist scenariu ar fi ca ţările NATO să nu atingă un consens în privinţa reacţiei la ocuparea vreunei zone protejate.
În cadrul conferinței „Apărarea țărilor baltice în 2025: lecții de război din Ucraina”, desfăşurtă în luna noiembrie, comisarul european Andrius Kubilius a semnalat faptul că ţările UE nu par să fi învăţat suficient de repede din lecţia Ucrainei, dovedind că nu sunt pregătite să detecteze dronele ruseşti şi să le neutralizeze eficient, deşi atacul cu drone a fost folosit masiv pe frontul ucrainean, începând din 2023.
Pare că ne pregătim pentru o agresiune de tip clasic, când toate semnalele atenţionează asupra altor forme, după cum a spus comisarul european Andrius Kubilius, care a precizat:
„În acest caz birocraţia de stat trebuie să se adapteze dinamismului vremurilor. Şi este mai bine să învăţăm toate acestea înaintea unui război, decât în timpul unui război. Vom prezenta Comisiei planul de transformare a industriei de apărare, pentru a face posibilă o rapidă transformare.
Şi cum să învăţăm din experienţa Ucrainei, ca un tot sau ca regiune? Răspunsul meu este ca regiune, pentru că răspunsul nostru în cazul unei agresiuni pe flancul estic, până la o reacţie NATO, poate fi crucială o reacţie de apărare colectivă. De aceea “Garda flancului estic”, proiect iniţiat de Ţările Baltice şi Polonia, susţinut de toate ţările învecinate, şi definit acum de Comisia Europeană drept unul dintre iniţialele proiecte de apărare al UE, este atât de important pentru protejarea regiunii de la Marea Baltică până la Marea Neagră, din Finlanda până în România şi Bulgaria.
Trebuie să învăţăm cum să ne apărăm împreună, şi cum să dezvoltăm astfel de proiecte importante, alături de Ucraina şi incluzând Ucraina. De ce cu Ucraina? Pentru că numai aşa putem să creăm un ecosistem de apărare, pentru că războaiele sunt câştigate de ecosisteme de apărare, nu numai de tehnologie şi drone.”
Se impune astfel respectarea câtorva criterii: continuitate a politicilor de securitate, care nu pot fi fragmentate. Necesitatea ca UE să acţioneze ca un sistem unic, ca un mecanism integrat cu forţe militare, economice şi lucrând concomitent împoriva ameninţărilor militare obişnuite, combinate cu atacuri cibernetice şi sărăcirea furnizării de resurse.
