Comisia Europeană investighează ajutorul de stat pentru Tarom
Comisia Europeană a deschis o investigație aprofundată cu privire la ajutorul de stat în valoare de 190 de milioane de euro acordat de România companiei TAROM.
Adaugă ca sursă preferată în Google
Gabriela Mitrovici, 07.07.2021, 08:54
TAROM, compania română de transporturi aeriene deținută de stat, se confruntă de ani de zile cu dificultăți financiare. Compania a primit deja un împrumut de salvare temporar de aproximativ 36,7 milioane EUR, aprobat de către Comisie în februarie 2020. Anul acesta, la 28 mai, Bucureştiul a notificat Bruxelles-ului un plan de restructurare a TAROM, iar Comisia Europeană a deschis o investigație aprofundată pentru a evalua dacă măsurile de sprijin acordate de autoritățile române companiei aeriene sunt conforme cu normele Uniunii privind ajutoarele de stat acordate întreprinderilor aflate în dificultate.
Planul de restructurare stabilește un pachet de măsuri pentru raționalizarea operațiunilor TAROM, reînnoirea flotei companiei aflate în proces de învechire și reducerea costurilor. România intenționează să sprijine planul printr-o finanțare publică de aproximativ 190 de milioane EUR. Acest ajutor ar urma să fie acordat sub forma unei injecții de capital, a unei subvenții și a eliminării din bilanț a datoriilor corespunzătoare valorii ajutorului pentru salvare (aproximativ 36,7 milioane EUR) și a dobânzii aferente.
Normele UE privind ajutoarele de stat, în special Orientările Comisiei privind ajutoarele pentru salvare și restructurare, permit statelor membre să sprijine, în anumite condiții stricte, întreprinderile aflate în dificultate. Mai precis, se poate acorda ajutor pentru salvare pentru o perioadă de până la șase luni. După această perioadă, fie ajutorul pentru salvare trebuie să fi fost rambursat, fie statul membru trebuie să notifice Comisiei un plan de restructurare pentru a fi evaluat în conformitate cu normele privind ajutoarele de stat. Pentru ca ajutorul de restructurare să fie aprobat, planul trebuie să asigure faptul că viabilitatea întreprinderii poate fi restabilită fără a primi în continuare sprijin din partea statului, că aceasta contribuie într-o măsură suficientă la costurile restructurării sale și că denaturările concurenței generate de ajutor sunt eliminate cu ajutorul unor măsuri de compensare care includ, în special, măsuri structurale.
