Unitate dincolo de frontiere
Dislocat în România în anul 2017, contingentul polonez are misiunea de a contribui la asigurarea prezenței înaintate adaptate pe Flancul Estic al Alianței Nord Atlantice, conform măsurilor adoptate în cadrul Summit-ului NATO de la Varșovia, din 2016.
Adaugă ca sursă preferată în Google
Agenția Media a Armatei, 25.02.2026, 16:43
Dislocat în România în anul 2017, contingentul polonez are misiunea de a contribui la asigurarea prezenței înaintate adaptate pe Flancul Estic al Alianței Nord Atlantice, conform măsurilor adoptate în cadrul Summit-ului NATO de la Varșovia, din 2016.
Dincolo de orice misiune, de tehnică și exerciții, se află poveștile militarilor plecați de lângă familiile lor pentru a-și îndeplini datoria. Cu fiecare contingent dislocat în țara noastră, parteneriatul polono-român este tot mai închegat și mai puternic. Dacă întrebi orice militar din cadrul celui de-al XVII-lea contingent despre momentul cu cea mai mare încărcătură din punct de vedere al complexității, răspunsul este unanim: exercițiul Dacian Fall 25. În fața vicisitudinilor naturii și ale câmpului de instrucție, disciplina poloneză rămâne un pilon de neclintit. În acele nopți, în care oboseala se simțea până în măduva oaselor, s-a sudat cu adevărat o echipă, lucru confirmat și de șeful compartimentului de informații : „Principala lecție cred că se referă la cât de multe poți realiza prin cooperare și încredere. Lucrând cot la cot cu frații noștri români, mi s-a demonstrat că, în ciuda limbii sau obiceiurilor diferite, sau a ritmului de lucru, gândim în moduri foarte similare când vine vorba de securitate, profesionalism și sprijin reciproc. Cooperarea NATO nu este doar o frază, ci un organism viu la care putem lucra în timpul misiunii noastre.”
Viața de militar într-o misiune internațională înseamnă lipsa celor dragi. Tehnologia modernă oferă posibilitatea comunicării în timp real a tuturor sentimentelor, iar sprijinul oferit de familie este cel mai puternic imbold. “Recent am cumpărat o casă și sunt foarte pasionat de grădinărit, deoarece mă ajută să mă relaxez și să mă concentrez pe activități simple, cum ar fi tunsul gazonului sau udatul plantelor. Sunt foarte fericit că mă întorc acasă chiar înainte de primăvară, care este cel mai potrivit moment pentru a mă concentra și a avea grijă de grădina mea. Sper doar că soția mea nu a lăsat-o să se degradeze prea mult”, îmi spune, cu glas nostalgic, șeful logisticii. Aducând în discuție bucătăria românească, deși nu este un fan al dulciurilor, prima întâlnire cu desertul iubit de toată lumea l-a lăsat fără grai. “M-am îndrăgostit de papanași. Această combinație de gogoși, smântână, gem sau fructe m-a convins să explorez noi restaurante și să descopăr noi moduri de a fi serviți. Cu siguranță îi voi recomanda colegilor mei și sunt sigur că îmi va fi dor de ei când mă voi întoarce în Polonia.”
La finalul celei de-a XVII-a rotații, cea mai bună lecție de viață este puterea dată de încredere. Cooperarea nu se execută; ea se naște în urma sincronizării ideilor. Încrederea este precum o cetate; construită din cele mai puternice elemente, din ambiție, idealuri și unitate, lăsând la o parte orice preconcepții. “Nu-mi place să vorbesc despre stereotipuri, sincer, în cea mai mare parte a vieții mele, nu le ascult. În Polonia, uneori auzi că România este o țară săracă sau că viața de zi cu zi este haotică, dar experiența mea aici este total opusă. Am găsit oameni în România care sunt incredibil de calzi și îți oferă ajutor; orașe bine organizate, în care viața de zi cu zi este normală, iar atmosfera primitoare și confortabilă. Timpul petrecut aici mi-a arătat cât de incomplete și depășite sunt stereotipurile despre România în general, în Polonia și uneori în Europa”, este concluzia șefului informațiilor, după patru misiuni pe plaiurile românești.
Mozaicul de uniforme regăsit pe terenul de instrucție demonstrează că împreună suntem mai puternici, nu doar ca structuri militare, ci și ca națiuni care împărtășesc aceleași valori.
Teodora Mazere (Agenția Media a Armatei)
