CATANE, debutul în lungmetraj al Ioanei Mischie (reluare din 14.03.2026)
După un parcurs internațional de succes, cu o premieră mondială găzduită de IFFI Goa/ Festivalul Internațional de Film din India, cu o nominalizare hollywoodiană pentru muzică originală și cu numeroase premii pentru scenariu, filmul CATANE, scris și regizat de Ioana Mischie a fost văzut recent și de publicul din România.
Adaugă ca sursă preferată în Google
Corina Sabău, 29.08.2026, 12:30
După un parcurs internațional de succes, cu o premieră mondială găzduită de IFFI Goa/ Festivalul Internațional de Film din India, cu o nominalizare hollywoodiană pentru muzică originală și cu numeroase premii pentru scenariu, filmul CATANE, scris și regizat de Ioana Mischie a fost văzut recent și de publicul din România.
Inspirat din fapte reale și fenomene sociale, CATANE propune o incursiune într-o situație-limită: un sat ajuns la capătul resurselor legale, care își construiește propriile strategii pentru a supraviețui, păcălind autoritățile.
În rolurile principale îi întâlnim pe Costel Cașcaval, Iulia Lumânare și Cristian Bota, care joacă rolurile inspectorilor ce alcătuiesc comisia de anchetă a cazului din satul Catane. Filmul a fost descris de presa internațională drept un “deliciu pentru public” (Film New Europe), “poetic, umoristic și satiric” (Cineuropa) și “o comedie dramatică, care surprinde o răsturnare de situație cu umor negru” (Variety).
Filmul CATANE a pornit de la un scenariu de licență în cadrul Universității Naționale de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale” (UNATC). Dezvoltarea și finanțarea scenariului au durat peste un deceniu. Deși pornește de la fapte reale ce conturează un fenomen social, Ioana Mischie a ales să le abordeze în cheie comică.
„Iubesc foarte mult genul comediei negre, al comediei sociale – un gen rar îmbrățișat, dar pe care îl consider de mare valoare artistică, mai ales în România, unde hazul de necaz este cartea noastră de vizită. Cred că are și un rol terapeutic: putem vorbi despre subiecte serioase într-o manieră relaxată și blândă. Mulți m-au întrebat de ce nu l-am transformat într-o dramă, pentru că dramele beneficiază de mitul că circulă mai ușor internațional, pe când comedia este mai locală. Dar cred că noi, artiștii, suntem entuziasmați să propunem noi formate și abordări cinematografice.”
CATANE nu are în centru povestea unui singur om, ci a unei comunități întregi. Într-o epocă a singurătății și a polarizării, filmul invită la nuanțare și la o abordare care ridică întrebări despre justiție socială și marginalizare.
Ioana Mischie: „Cred că este un film necesar, pentru că în România avem nevoie să vorbim nu doar despre indivizi, ci despre comunități, despre sisteme și despre grupuri mai ample. Simt această nevoie mai mult ca oricând, într-o eră a singurătății și a fragmentării sociale. Este un credo filosofic care mă urmărește: mi-aș dori să ajungem într-un punct în care să renunțăm la prejudecăți și la reflexul de a judeca fiecare om și fiecare acțiune în parte, pentru că este un proces psihologic toxic.
Pentru această poveste m-am documentat intens, am citit sute de studii de caz. Există oameni care beneficiază de ajutor social și îl merită pe deplin, dar există și situații în care acesta este obținut pe nedrept. Am căutat însă nuanțe, astfel încât să nu-i judecăm pe sătenii din film. Ei nu sunt niște avari care vor să-și construiască vile din ajutoare sociale, ci oameni simpli, cu pensii mici, incapabili să plătească taxe uriașe, într-un loc încremenit în timp. Din această realitate se nasc întrebări universale despre justiția socială și despre cum putem trăi într-o lume mai echitabilă, fără a marginaliza anumite categorii sociale.”
Cristian Bota ne-a povestit despre experiența sa de lucru cu regizoarea Ioana Mischie, o colaborare care a început în urmă cu mulți ani, la scurtmetrajul „237 de ani”, selectat la Palm Springs International ShortFest. Familiarizarea cu universul filmului l-a pregătit pentru acest rol, al lui Silviu Stavarache, un asistent social debutant care ajunge într-o comunitate cu reguli proprii. Actorul a vorbit despre provocările personajului și despre libertatea oferită de regizoare:
„Lucrurile au devenit cu adevărat interesante când Ioana mi-a lăsat libertatea de a improviza. Nu în toate colaborările beneficiezi de această libertate, dar mie mi se potrivește acest mod de lucru. Mi-a plăcut, de asemenea, că filmul are o răsturnare clară și vizibilă de situație și astfel de momente-cheie te ajută să înțelegi mai bine personajul. Când un personaj rămâne într-o zonă de ambiguitate sau nu este foarte bine conturat în scenariu, responsabilitatea de a-l construi îți revine ție, ca actor. Dar, până la urmă, dacă nu înțelegem toate subtilitățile și motivațiile unui personaj, nu putem nici empatiza cu el, și nici transmite emoție.”
Ioana Mischie este considerată trendsetter în domeniul audiovizual, cele mai recente universuri cinematografice ale sale explorând un nou gen audio-vizual numit ficțiune noetică (care promovează viitoruri stimulate de evoluția conștiinței umane: Government of Children, Human Violins, Tangible Utopias). Printre multe alte proiecte, a realizat primul documentar stereoscopic din România, prima franciză imersivă multi-player și primul film care integrează AI într-un mod creativ.
