Expoziția „Back to where it all began”

Expoziția Back to Where It All Began, proaspăt deschisă la Galeria Gaep din Capitală, reprezintă a doua etapă a programului Accelerator.

Adaugă ca sursă preferată în Google

Ion Puican, 22.04.2023, 17:38

Expoziția Back to Where It All
Began, proaspăt deschisă la Galeria Gaep din Capitală, reprezintă a doua etapă
a programului Accelerator. Mentorat și Producție pentru Artiști Emergenți,
cel mai complex program de mentorat din România derulat până în prezent care
susține, prin activitățile sale, o abordare strategică asupra carierelor
artiștilor emergenți. Zece artiști au fost selectați pentru expoziție,
lucrările lor investigând prin diferite mijloace de expresie societatea și
mediul în care trăim. Am stat de vorbă cu Andrei Breahnă, președintele
Asociației Culturale Eastwards Prospectus și managerul de proiect al
programului Accelerator despre mesajul expozițional, demersul acesteia și
modul în care a fost concepută:

Expoziția din cadrul programului de mentorat Accelerator, Back to Where It
All Began este curatoriată de curatorul Tevž Logar, un curator independent din
Slovenia, cu care noi lucrăm de foarte mulți ani și expoziţa este un moment
foarte important în proiectul nostru, pentru că a fost și este o ocazie a
artiștilor de a aplica cunoștințele și ideile, aspectele practice pe care le-au
abordat în cadrul programului de mentorat. Expoziția a fost gândită ca o
expoziție de grup cu toți cei 10 artiști, fără însă a aborda o temă, să spunem
așa, care să integreze toate practicile lor. Demersul curatorului a fost unul
de a integra, prin intermediul unor conversații directe cu fiecare artist, de a
integra practica artistului în acest moment, astfel încât expoziția să fie o
fotografie până la urmă, a ceea ce artistul sau artista produce. Sau rezultatul
ultimelor cercetări. Artiștii sunt remunerați în baza unui onorariu pentru a
putea produce lucrări noi. Prin urmare, proiectul și expoziția își propun să
acompanieze acești artiști în procesul de producție, cu un plan bine stabilit
și în raport cu spațiul galeriei. Este unul foarte specific și foarte prezent.

Managerul proiectului, Andrei Breahnă, ne-a oferit un
succint tur al expoziției, punctând câteva dintre lucrările importante expuse
publicului și făcând o scurtă descriere a Galeriei Gaep:

Suntem într-o vilă de
secol XIX, cu o structură semicirculară, cu camere mari, înalte de patru metri
și cu un subsol care, așa pentru cine vine prima dată, este așa, ca un labirint
și pot spune că din cei aproape 9 ani în care noi ne desfășurăm activitatea în
acest spațiu, cam toate expozițiile funcționează ca un soi de mediu de
exprimare în raport cu spațiul galeriei. Aici aș vrea să menționez lucrarea
Alinei Ion, care este o lucrare foarte autoreferențială, intimă, chiar, legată
de limbaj și legată de activitățile ei, cumva care sunt legate de analiza de
text. Avem practic o lucrare în care textul devine un soi de instalație lungă
care este proiectată într un spațiu în formă de U și pe care vizitatorul o
poate admira de foarte aproape. Textul devine cumva un mediu pe care îl
experimentăm nu prin lectură, ci prin acest contact direct și imersiv cu tactilitatea
hârtiei pe care ea a ales-o și cu prezența literelor pe ea. În partea de la subsol
a expoziției, lucrarea Mariei Mandea, care este un alt demers, să spunem
inedit, și pune accent pe aspectul participativ. Ea prezintă o instalație care
face un comentariu asupra ideii de proprietate privată, pornind de la această
situație, a retrocedării unei părți importante din Parcul IOR din București,
care a făcut, mă rog, mari valuri la un moment dat, inclusiv în presă și în
cartier și care a fost o procedură legală, dar care a însemnat practic
capturarea unui spațiu public cu care, de pildă, Maria s-a raportat în mod
direct pentru că a copilărit în acest cartier și în expoziție putem vedea chiar
o fotografie cu artista când era foarte mică, jucându-se în spațiul de joacă pe
care poate unii dintre vizitatori o să îl recunoască. Și o componentă
participativă, în care avem o hartă a parcului IOR, care este făcută dintr-un
material comestibil, din zahăr. Și practic, vizitatorii au ocazia să planteze
copaci în acest parc, să îl populeze și să îl transforme din nou într-un spațiu
public, cu ajutorul unor acadele pe care artista le-a produs special pentru
expoziție.

La etaj avem în cele trei camere centrale ale spațiului expozițional
câteva practici extrem de diverse, de la pictură, niște forme pure, abstracte,
care țin foarte mult de prezența luminii sau de natura luminii, aș spune eu. O
altă lucrare despre care nu aș vrea să vorbesc foarte mult, pentru că aș
încuraja vizitatorii să vină să o vadă, este lucrarea Stancăi Soare. A produs o
instalație în raport cu Muzeul Luvru, unde și lucrează. Ea locuiește în Franța
și lucrarea este prezentată sub forma unei instalații video și cu obiecte în
baia galeriei. Deci, cumva există un cadru extrem de intim. La propriu și la
figurat, în care fiecare vizitator va putea să se confrunte cu această lucrare
în spațiul expozițional.

În finalul discuției, Andrei Breahnă ne-a împărtășit dorința
sa legată de impactul expoziției pentru public:

Prin urmare, expoziția
programului de mentorat Accelerator, eu cred că este foarte proaspătă și mă
bucur să spun că exercițiul de a construi un proiect foarte nou, de a acompania
artiștii tineri în procesul de producție, în instalarea lucrărilor în spațiu,
în dialogul împreună cu curatorul este chiar un succes și obiectivul nostru
este de a folosi această expoziție ca o ancoră și ca o posibilitate ca publicul
de specialitate sau publicul larg să interacționeze mult mai mult cu aceste
lucrări și cu acești artiști.