Festivalul Euroregional de Teatru Timişoara
Sfârşitul lunii mai a însemnat pentru timişoreni o sărbătoare teatrală specială. Teatrul Maghiar de Stat Csiky Gergely a organizat o nouă ediţie a Festivalului Euroregional de Teatru – TESZT,
Luana Pleşea, 11.06.2013, 10:06
Sfârşitul lunii mai a însemnat pentru timişoreni o sărbătoare teatrală specială. Teatrul Maghiar de Stat Csiky Gergely a organizat o nouă ediţie a Festivalului Euroregional de Teatru – TESZT, eveniment care a marcat şi aniversarea de 60 de ani de existenţă a instituţiei.
Începând de la prima ediţie, din 2007, festivalul îşi propune să evidenţieze multiculturalitatea euroregiunii DKMT (Dunăre-Criş-Mureş-Tisa) şi să întărească legăturile dintre teatrele din această regiune, ceea ce îl face un eveniment unic în România. Attila Balazs, directorul festivalului, despre direcţia pe care o propune evenimentul: An de an sunt nişte curente pe care le identificăm şi asta creează linia principală a festivalului, la care se adaugă alte spectacole şi alte programe auxiliare. Anul acesta am avut un spectacol, Vremuri de pace”, montat de Hajdu Szabolcs, foarte cunoscut şi în România, pentru că la bază este regizor de film. De exemplu, a regizat Biblioteque Pascal”, în care au jucat Răzvan Vasilescu, Oana Pellea şi care a fost propunerea Ungariei pentru nominalizările la Oscar – categoria Cel mai bun film străin. În spectacolul montat de Hajdu Szabolcs la teatrul nostru, regizorul este şi autorul textului şi unul dintre actorii din distribuţie. Am vrut să aducem spectacole pe această linie. Am adus un spectacol din Novi Sad, montat de Kokan Mladenovic, unde se vede clar mâna regizorului, pentru că actul II din Opera ultima”, Nunta lui Figaro, a fost rescris de Kokan. Spectacolul Pescăruşul”, de la Teatrul Naţional din Novi Sad este, de asemenea, un spectacol unde regizorul este prezent şi această prezenţă se vede. Este un spectacol de 6 ore, unde tema Pescăruşului” lui Cehov este dezvoltată în mai multe direcţii”.
De altfel, acestea au fost şi unele dintre spectacolele preferate ale publicului anul acesta. Criticul de teatru Katalin Kolo: Mi-a plăcut foarte mult spectacolul Teatrului Naţional Sârb din Novi Sad, Pescăruşul”. A fost o experienţă foarte bună pentru mine din punct de vedere profesional. Cu toate că a durat 8 ore, cu trei pauze a câte 30 de minute, a fost ca un workshop teatral la care a meritat să stai 8 ore. Mi-a plăcut şi spectacolul teatrului maghiar din Novi Sad, Opera ultima”, o satiră, combinaţie între operă şi proză – piesa lui Beaumarchais, Nunta lui Figaro” şi opera lui Mozart. Şi spectacolul Teatrului Maghiar din Timişoara, Gardenia”, a fost foarte bine făcut şi munca de actor a protagonistelor mi-a plăcut foarte mult”.
“Gardenia” este povestea de familie a patru femei poloneze din generaţii succesive, interpretate în spectacolul de la Timişoara de patru actriţe foarte apreciate de public: Andrea Tokai, Emilia Borbely, Rita Lorincz şi Monika Tar. Andrea Tokai face un adevărat tur de forţă, fiind prima care intră în scenă şi trecând, pe rând, prin rolurile de fiică, iubită, soţie, mamă, bunică şi străbunică: “Când am citit prima dată textul, am zis că este ceva fenomenal, m-am îndrăgostit de el şi de personajul pe care trebuia să îl interpretez. Bineînţeles, nu este vorba despre nişte eroi, nu sunt personaje pozitive, cam toate nenorocirile sunt acolo – sărăcia, problemele cu alcoolismul, femeia părăsită, femeia înşelată… Dar are o adâncime, are o viaţă despre care nu se poate vorbi în câteva cuvinte. E altfel… Poate şi din cauză că este scris de o autoare foarte tânără”.
Un spectacol al cărui mesaj se suprapune cu cel al festivalului TESZT a fost “Oraşul Demonilor – Pass-port Subotica”, în regia lui Urban Andras, prezentat de Teatrul “Kosztolanyi Dezso” din Subotica. Spectacolul face parte dintr-o trilogie care ridică problema convieţuirii într-un spaţiu multicultural, a acceptării celuilalt. Actriţa Marta Beres: “Subotica este oraşul în care locuiesc. Spectacolul este despre problemele din locurile multiculturale. Există multe lucruri bune în convieţuirea între mai multe culturi, dar există şi câteva probleme. Cred că acest spectacol nu oferă răspunsuri, mai mult arată modul nostru de viaţă, ridică întrebări. Cred că politicienii şi istoricii arată lucruri care nu sunt cu adevărat reale. De aceea, acest spectacol foloseşte un limbaj ironic. Pentru că poţi trăi într-un spaţiu cu război şi cu alte probleme doar dacă ai simţul umorului. Sunt de naţionalitate maghiară, dar m-am născut în Serbia, la fel şi tatăl, şi bunicul meu, deci simt că Serbia este pământul meu şi îmi place să locuiesc acolo, nu vreau să mă mut. Iubitul meu este sârb şi simt că aceasta este calea cea mai bună de a locui împreună, dacă încerci să îţi păstrezi cultura, să o respecţi pe a altora, să locuieşti împreună cu ceilalţi şi să nu te pierzi pe tine însuţi”.
Teatrele care participă anual la Festivalul Euroregional de Teatru Timişoara au reuşit să formeze, în timp, o comunitate. Încheiem cu mărturisirea directorului festivalului, actorul Attila Balazs, despre ceea ce îşi propune să fie TESZT: “Pe noi ne interesează în ce direcţie se îndreaptă teatrul nostru şi unde avem parteneri pe acest drum. Vrem să arătăm publicului timişorean că nu suntem singuri pe acest drum şi că nu suntem siguri – pentru că la baza artei stă această nesiguranţă, dacă eşti convins că totul e perfect, că tu eşti perfect, nu mai are rost să mergi mai departe. Din această nesiguranţă” îi chemăm pe cei care sunt la fel ca noi ca să fim împreună o săptămână. Dorinţa este ca aceste legături să se strângă mai mult şi să fie o comunicare mult mai directă şi mult mai promptă între noi. Putem spune că nu mai este o noutate ca un actor să joace în unul dintre aceste teatre şi lucrul acesta este reciproc. Regizorii circulă între aceste teatre… Acestea sunt deja fapte împlinite. Un plan ar fi să putem face un spectacol comun, de pildă între Timişoara, Subotica, Novi Sad, Szeged, cu un regizor mare – să ne adunăm, la un loc forţele şi atunci am putea scoate un megaspectacol. Contează să fie un act artistic, pe baza unei idei formulate împreună. Când ne adunăm cu toţii, începem să facem planuri de viitor şi foarte multe dintre ele se realizează. Nu mai suntem străini unii de alţii”.
