Hotarul – între realism și umor
Un sat din Republica Moldova, două familii vecine și o bucată de pământ care ajunge să dezlănțuie un adevărat război. Din această premisă aparent simplă se naște HOTARUL, noul film semnat de Ion Borș și Ruslan Moroșan, o comedie cu nerv, umor și subtext, construită pe tensiunile mici ale vieții de zi cu zi, care ajung să vorbească despre lucruri mult mai mari.
Corina Sabău, 02.05.2026, 13:24
Un sat din Republica Moldova, două familii vecine și o bucată de pământ care ajunge să dezlănțuie un adevărat război. Din această premisă aparent simplă se naște HOTARUL, noul film semnat de Ion Borș și Ruslan Moroșan, o comedie cu nerv, umor și subtext, construită pe tensiunile mici ale vieții de zi cu zi, care ajung să vorbească despre lucruri mult mai mari.
După succesul filmului Carbon, apreciat atât de public, cât și de critică, Ion Borș revine cu o poveste care păstrează realismul și atenția pentru detaliul local, pe care le îmbracă într-o formulă accesibilă, destinată unui public cât mai larg. Filmul pornește de la un conflict între vecini, însă, dincolo de replicile savuroase și de situațiile care merg până aproape de absurd, HOTARUL vorbește despre orgolii, despre limitele pe care ni le impunem unii altora și despre granițele, vizibile sau invizibile, care ne separă.
Am vorbit cu Ion Borș despre colaborarea cu scenarista Mariana Starciuc, alături de care a lucrat și la Carbon, și despre felul în care o poveste ajunge să fie transformată în film.
„Cu Mariana îmi va face plăcere să lucrez întotdeauna, am colaborat și la alte proiecte. Pentru mine, Mariana este acel dramaturg și scenarist care are o sensibilitate aparte pentru poporul moldovenesc, pe care îl simte atât de bine și îl poate reda în paginile unui scenariu. Și de aceea colaborez anume cu ea pe partea de scenariu. Sunt multe povești, sunt mulți oameni care îmi recomandă scenarii, dar eu și Mariana avem un anume tipar de lucru. Pentru început schițăm împreună câteva idei pe care apoi le transformăm în scenarii. Nu există o rețetă anume pentru ca o poveste să ajungă pe ecran.
În primul rând trebuie să fim sinceri noi cu acea poveste, să credem noi în ea ca istorie.
În al doilea rând, în cazul acestui film, ne-am dorit să construim o comedie, dar nu o comedie gratuită. Vrem să fie o comedie care să conțină un mesaj mai profund. Și lucrăm textul în așa fel încât publicul care nu caută un mesaj adânc, ci vrea doar să se distreze, să se poată bucura de poveste. Iar oamenii care vor mai mult de atât să poată descoperi și un subtext, și un mesaj mai profund.”
Dacă Ion Borș spune că filmul este „despre noi, despre oamenii și comunitățile noastre, despre micile conflicte care ascund adevăruri pe care le recunoaștem cu toții”, Sergiu Cumatrenco Jr., unul dintre producătorii filmului, afirmă că HOTARUL continuă direcția începută cu Carbon, aducând pe ecrane o comedie autentică, inspirată din viața de zi cu zi.
Ion Borș vorbește deschis despre dificultatea de a readuce spectatorii din Republica Moldova în sălile de cinema după decenii în care filmul moldovenesc aproape că a lipsit din acest circuit, dar și despre cum reușește un film construit cu resurse mici să spună lucruri mari.
„Avem această misiune de a duce publicul din Republica Moldova în cinematografie, ceea ce este foarte greu. După treizeci și ceva de ani în care oamenii pur și simplu n-au mai fost la cinema să vadă un produs moldovenesc, trebuie să-i convingi.
Și atunci povestea pe care o spunem trebuie să convingă mai multe tipuri de public, și publicul care caută doar anecdota, dar și publicul care caută un sens mai profund. Abia după ce câștigăm ambele tipuri de public și convingem lumea să vină la cinema, putem propune și alt gen de filme. E un proces mai lung care durează. Ca artiști și producători de film în Republica Moldova, ne dorim să scriem scenarii care să captiveze și să emoționeze. Dar suntem conștienți că nu avem acces la elicoptere, muniții, drone și efecte speciale. Astfel că nu ne rămân decât ingeniozitatea și creativitatea. Cum putem transmite aceleași mesaje, dar cu resurse mici? În felul acesta apare metafora care ne ajută să transformăm o istorie locală într-un adevăr universal.
În filmul acesta ne-am propus să vorbim despre hotarele vizibile, invizibile, mari, globale printr-un gard dintr-un sătuc din Republica Moldova. Și așa s-a născut povestea.”
Aceasta este și una din marile calități ale filmului: capacitatea de a transforma un gard, o bucată de pământ și un conflict între vecini într-o metaforă despre granițe, orgolii și distanțele pe care oamenii le pun între ei. Mixul dintre actori cu experiență și prezențe mai noi contribuie la autenticitatea poveștii și la apropierea ei de public — o alegere asumată, esențială în reconstruirea relației dintre spectator și cinemaul local. Distribuția care îi aduce împreună pe Ion Grosu, Andrei Locoman și Sergiu Voloc, contribuie la succesul unui film care a trecut deja granițele, fiind primit cu săli pline la Dublin și Bruxelles.
