Lia şi Dan Perjovschi, premiaţi de Fundaţia Culturală Europeană

La sfârşitul lunii martie, Fundaţia Culturală Europeană le-a decernat artiştilor români Lia şi Dan Perjovschi şi dirijorului de origine israeliană stabilit în Germania, Yoel Gamzou, Premiul Prinţesa Margriet.

Corina Sabău, 15.04.2013, 10:53

La sfârşitul lunii martie, Fundaţia Culturală Europeană le-a decernat artiştilor români Lia şi Dan Perjovschi şi dirijorului de origine israeliană stabilit în Germania, Yoel Gamzou, Premiul Prinţesa Margriet. Ceremonia a avut loc la Centrul Cultural Egg din Bruxelles, amfitrion fiind Kathrine Watson, directoarea Fundaţiei Culturale Europene. Premiul le-a fost înmânat laureaţilor de către Alteţa Sa Regală Prinţesa Margriet a Olandei. Discursul de deschidere a fost susţinut de Alteţa Sa Regală Prinţesa Laurentien a Olandei, în prezenţa Prinţesei Astrid a Belgiei. Laureaţii din acest an ne obligă să privim critic atât spre trecutul nostru cât şi spre viitor”, Astfel, ei ne determină şi ne provoacă să ne desenăm un nou set de parametri, o nouă hartă mentală spre o Europă mai deschisă, mai democratică şi mai cuprinzătoare”, a declarat Alteţa Sa Regală Prinţesa Laurentien în discursul de deschidere. Dan Perjovschi: “Este o recunoaştere europeană a unei activităţi pe care am făcut-o acasă, în România. În afară de valoarea individuală a fiecăruia dintre noi, a mea şi a Liei, premiul răsplăteşte munca noastră în comun, activitate care ţine nu atât de artă, cât de comunicarea artei. Soţia mea, Lia, a creat o platformă de dezbateri numită Arhiva de Artă Contemporană. Iar motivaţia premiului menţionează şi acest aspect, amintind de impactul social şi de felul în care arta şi activitatea noastră pot influenţa modul în care lumea şi Europa este percepută. Opţiunea noastră de a rămâne în România este un alt aspect esenţial. Deci am primit un premiu de la olandezi pentru că am răms în România, această opţiune fiind făcută în momentul în care majoritatea artiştilor buni şi foarte buni se mută în marile capitale europene.”

Prin arta pe care o practică, Dan Perjovschi se consideră un marginal. Consideră însă că poziţia sa şi a Liei Perjovschi are valoare de statement. Aceasta înseamnă a avea grijă unde expui, în ce context te exprimi şi, nu în ultimul rând, glumeşte Dan Perjovschi, cui îi faci tricouri gratis. De exemplu, de acum 10 ani, de când MNAC (Muzeul Naţional de Artă Contemporană) a fost înfiinţat în sediul Casei Poporului, ridicată la iniţiativa fostului dictator, Nicolae Ceauşescu – actualmente Palatul Parlamentului -, Dan şi Lia Perjovschi au refuzat orice colaborare cu instituţia respectivă. Vorbind despre desenele sale, Dan Perjovschi consideră că la început acestea erau mai poetice, mai lucrate, mai rafinate. Istoria, cu mineriadele, cu perioada în care Ion Iliescu a fost preşedinte, cu războiul din Irak, le-a schimbat, mai précis, le-a simplificat. Dan Perjovschi: “Eu practic un limbaj artistic care este marginal, un fel de desen care arată ca o caricatură, dar nu este. Oricum, când pui una lângă alta o caricatură şi o pictură, lumea crede că doar pictura este artă, pentru că aşa a fost învăţată. Or, eu spun că nu este aşa, orice poate fi comunicare artistică şi orice poate avea estetic sau mesaj politic. Depinde cum formulezi. Iar soţia mea, Lia, procedează la fel. Ea creează un fel de “instituţii” temporare în sala de expoziţii. Şi aceste instituţii nu sunt neapărat artistice, unele au legătură cu ştiinţa, altele cu comunicarea, sunt nişte demonstraţii foarte interesante. Aş putea spune că noi aparţinem unei tagme de artişti care doreşte să întoarcă lucrurile pe dos, să nu le facă aşa cum au fost făcute până acum, să transforme lumea muzeelor. Dorim ca muzeul să nu mai fie acel spaţiu pentru care ne îmbrăcăm frumos şi-l vizităm duminica. Dimpotrivă, muzeul, teritoriul artistic să fie ceva în care mergem în fiecare zi, care să facă parte din viaţa noastră.”

Dan Perjovschi a desenat în marile muzee ale lumii, acoperind pereţi întregi cu poveşti despre lumea în care trăim. Îl leagă o lungă prietenie şi de Revista 22, unde colaborează de când aceasta a fost înfiinţată. “Totul este desen şi totul poate fi desen”, spune artistul, care a reuşit să se exprime şi în locuri unde libertatea de expresie este sancţionată. “Orice cultură, poţi să o stigmatizezi imediat. Dar pe mine nu asta mă interesează. Pe mine mă interesează să înţeleg nişte lucruri. În Emiratele Arabe Unite, unde oamenii pot avea patru neveste, am făcut un desen în care arabul îmbracat în alb zicea: „Give me five!” Dan Perjovschi, despre experienţe similare: ”Am fost în Cuba, am fost în China, am ajuns la Moscova, unde există restricţii în ceea ce priveşte exprimarea liberă şi unde ţi se spune în faţă că poţi critica orice, dar nu Biserica Ortodoxă. Am ajuns în teritorii cu probleme, dar am desenat astfel încât să creez un spaţiu de reflecţie. În ceea ce priveşte colaborarea la publicaţia “22”, eu nu mi-am pierdut acolo timpul cu politica, eu l-am câştigat. “22”, pentru mine, nu e doar o publicaţie, este o platformă. A fost ca o expoziţie mobilă care a ajuns în casele oamenilor. Pentru mine desenele de acolo sunt ca nişte rezumate ale unor situaţii, ale unor texte foarte inteligente, scrise de oameni deştepţi, de aceea şi desenele mele în timp au devenit deştepte. Şi desenele mele sunt făcute pentru a condensa nişte idei importante pe care le-am luat din câmpul politic şi le-am adus în câmpul artistic sau social. Aşa procedez şi când realizez o instalaţie pe pereţi oriune în lumea asta.”

Kristine Stiles, profesor la Duke University, care a colaborat cu soţii Perjovschi în ultimii 20 de ani, a spus în Laudatio, la decernarea Premiul Prinţesa Margriet: Cunoscuţi internaţional pentru originalitate, pentru autenticitatea feroce, demnitate, integritate şi pentru a-şi fi pus viaţa la dispoziţia artei şi a societăţii, Lia şi Dan Perjovschi au devenit ambasadorii ideali ai culturii europene, cetăţeni ai lumii care au schimbat modul în care scopul artei este perceput în societate”.