Muzeul Ion Luca Caragiale din Ploiești

Aproape de centrul orașului Ploiești, județul Prahova, la 60 de kilometri de capitală, într-o casă albă, de patrimoniu, de la începutul anilor 1900 se află un mic muzeu, Muzeul Ion Luca Caragiale

Ion Puican, 24.04.2021, 16:16

Aproape de centrul orașului Ploiești, județul Prahova, la 60 de kilometri de capitală, ascuns după niște blocuri cu o arhitectură tipică perioadei comunistă de până în 1989, într-o casă albă, de patrimoniu, de la începutul anilor 1900 se află un mic muzeu, Muzeul Ion Luca Caragiale, dedicat celui considerat cel mai mare dramaturg român. Este autorul unor piese celebre, dintre care enumerăm O scrisoare pierdută, O noapte furtunoasă, Dale carnavalului, texte care descriau societatea românească de la începutul secolului XX, dar care au trecut testul timpului și sunt valabile și în ziua de azi. Am pășit în casa albă și am stat de vorbă cu conservatorul muzeului, Monica Bostan, despre istoria acestui loc:

S-a deschis în 30 ianuarie 1962, prin grija și strădania domnului profesor Nicolae Simache, care a deschis mare parte din muzeele Prahovei. Muzeul a fost deschis ca un omagiu adus de către ploieșteni marelui nostru dramaturg la 110 de la nașterea sa. Caragiale s-a născut în 30 ianuarie 1852 în localitatea Haimanale din județul Dâmbovița, localitate care astăzi îi poartă numele. La vârsta de 6 ani se mută cu familia în Ploiești. Și practic toți anii de școală, cei mai frumoși ani din viața fiecăruia dintre noi, îi face aici, la Ploiești.

Monica Bostan a ținut să ne povestească mai multe despre tinerețea marelui scriitor: În clasa a doua a avut loc la Ploiești memorabila vizită a domnitorului Alexandru Ioan Cuza și a fost chiar în clasa în care era elev Caragiale și-l avea ca învățător pe Vasil Drăgoșescu, un moment care l-a evocat mai târziu în scrierea Peste 50 de ani, numindu-l pe învățătorul său părintele său spiritual, spunând că limba românească atâta câtă știe, știe datorită dascălului său. Îl regăsim aici pe Zaharia Antinestu, profesorul său de limbă franceză, despre care se spune că i-a servit drept model pentru Zaharia Trahanache din O scrisoare pierdută.

În 1864 se înființează gimnaziul Sfinții Petru și Pavel din Ploiești, este înscris în anul 2 de gimnaziu, pe care îl absolvă în 1867, al cincilea din opt școlari. Avem și catalogul din ultimul an de gimnaziu, anul școlar 1866-1867, și acolo cu roșu vedem însemnată situația școlară a elevului Caragiale, care, după cum am spus, terminând al cincilea din opt școlari, n-a fost printre primii elevi, nu a avut note foarte bune la limba română, cum ne-am fi așteptat, dar a avut note foarte bune la franceză, matematică și istorie – franceză pe care mai târziu a și-i predat-o la un liceu particular din București.

Gimnaziul Sfinții Petru și Pavel funcționa în actualul sediu al Muzeului Județean de Istorie și Arheologie Prahova, de altfel există o placă, amintind trecătorilor că în acea clădire a învățat Caragiale la gimnaziu. După ce termină gimnaziul în Ploiești, mai face un an de gimnaziu în București și doi ani studiază mimica și arta declamațiunii la Conservatorul de artă dramatică din București, cu unul din unchii săi, Costache Caragiali, frații tatălui scriitorului, care au avut primele trupe de teatru din țara noastră, putând fi numiți chiar întemeietorii teatrului românesc modern. Chiar poetul naţional Mihai Eminescu a fost sufleur în trupele de teatru ale unchilor lui Caragiale și de atunci datează și prietenia lor.

Conservatorul Monica Bostan ne-a condus într-un mic tur al muzeului, evidențiind câteva dintre exponate: În cea de-a doua sală este reconstituit universul din casele în care a locuit Caragiale. Este cunoscut faptul că scriitorul nu a avut niciodată o casă a sa, toată viața a locuit cu chirie, dovadă și nuvela Caut casă – se pare că permanent era în căutarea casei ideale. Pe perete este o oglindă de cristal cu ramă din lemn de trandafir care i-a aparținut scriitorului, la fel și o măsuță rotundă cu un picior, mobilierul de asemenea, masa, scaunele, canapeaua, covorul de pe perete au fost ale scriitorului și cele două tablouri originale fa fel, i-au aparținut scriitorului, vasul de faianță și halba de bere cu capac, toate i-au aparținut scriitorului. Un portret original al lui Eminescu este foarte interesant faptul că e realizat pe sticlă, un procedeu deosebit pentru acea perioadă.

Deși sunt cunoscute disensiunile care au existat la un moment dat între cei doi mari scriitori, prieteni încă din adolescență, la moartea lui Eminescu, în 15 iunie 1889, Caragiale îi dedică articolul Nirvana în care ni-l descrie pe Eminescu ca pe un frumos înger coborât dintr-o veche icoană. Pozele lui Eminescu și Caragiale adolescenți ne întâmpină pe hol, o poză mai puțin cunoscută a lui Caragiale este de la 20 de ani, când frecventa cursurile unchilor săi de la Conservatorul de Artă Dramatică, bustul scriitorului realizat de sculptorul Ion Jalea, vedem caricaturi, schițe de costume, o galerie de portrete cu unii din actorii care au dat viață de-a lungul vremii personajelor lui Caragiale, portretul fiicei scriitorului, Ecaterina Caragiale, la vârsta maturității, pictat de pictorița Rodica Maniu și deasupra este tabloul cu casa în care a locuit în București, există și astăzi casa, pe strada Maria Rosetti, vis-a-vis este amplasată statuia scriitorului (care până acum câțiva ani era în fața Teatrului Național) și acolo este o placă, care amintește trecătorilor că în acea casă a locuit Caragiale cu familia în anul 1900.

În finalul vizitei la Muzeul Caragiale din Ploiești, Monica Bostan ne-a dat câteva informații despre programul muzeului.

Informații despre activitățile pe care le desfășurăm la muzeu, informații mai puțin cunoscute despre exponatele pe care le avem în patrimoniul nostru le puteți regăsi și pe pagina noastră de Facebook, pe site-ul Muzeului Județean de Istorie și Arheologie Prahova și vă așteptăm cu drag să ne treceți pragul pentru a intra în fascinanta lume a lui Caragiale și a personajelor sale memorabile.