Scriitoarea Dana Grigorcea

Lansarea variantei în limba română a romanului Sentimentul primar al nevinovăţiei de Dana Grigorcea, a fost organizată de Editura Humanitas.

Adaugă ca sursă preferată în Google

Corina Sabău, 21.01.2017, 16:00

Lansarea
variantei în limba română a romanului Sentimentul primar al nevinovăţiei de
Dana Grigorcea, a fost organizată de Editura Humanitas. Romanul tradus în
română de Nora Iuga şi Radu-Mihai Alexe a fost distins cu Premiului 3sat
acordat în cadrul concursului de literatură Ingeborg Bachmann 2015 şi
nominalizat pentru Schweizer Literaturpreis. Dana Grigorcea a debutat cu proză
scurtă în România literară, la sfârșitul anilor 90. A studiat germană şi
neerlandeză la Facultatea de Limbi Străine a Universităţii din Bucureşti, regie
de teatru şi film la Universitatea din Bruxelles şi a urmat un masterat în
jurnalism la Universitatea Danubiană din Krems. A lucrat la televiziunea ARTE
din Strasbourg şi la postul de radio Deutsche Welle din Bonn. Din 2007 trăieşte
la Zürich, unde a predat limbajul filmului la Facultatea de Film din cadrul
şcolii de Artă de la Zürich şi a colaborat la emisiunea de literatură a
radioului naţional elveţian DRS. În prezent organizează la Zürich un salon
literar şi ţine împreună cu soţul ei, scriitorul Perikles Monioudis, un blog de
literatură (www.neue-telegramme.ch). Dana Grigorcea şi-a făcut debutul literar
în limba germană în 2011, cu romanul Baba Rada. Das Leben ist vergänglich wie
die Kopfhaare (Baba Rada. Totu-n viaţă-i trecător ca şi firele de păr), pentru
care a primit permiul elveţian de carte Literaturperle, precum şi menţiuni
onorifice de la oraşul şi de la cantonul Zürich.

În cuvîntul de omagiere a autoarei la
decernarea premiului Ingeborg Bachmann, criticul literar Hildegard Keller a
apreciat suflul epic al romanului Sentimentul primar al nevinovăţiei,
dar şi cele trei perspective ale
naraţiunii, povestită de către un eu feminin. Keller a calificat textul drept
o satiră excelentă, ce răspîndeşte o vitalitate exuberantă. Nora
Iuga, traducătoarea volumului în limba română.: Un traducător ajunge să
se identifice cu autorul, pentru că relaţia dintre traducător şi autor este o
relaţie aproape mai strânsă decât între mamă şi fiică, între soră şi frate.
Pentru că vorbim de o legătură care se face prin limbă, şi nu există un element
mai pregnant decât limbajul prin care să te identifici cu cineva. În afară de măiestria stilului şi de
calităţile expresive ale cărţii pot spune că mi-a atras atenţia -prin
profunzimea sa- titlul acestei cărţi. Este de reflectat la semnificaţia acestui
titlu, Sentimentul primar al nevinovăţiei. Am tot încercat să-mi explic care
este legătura dintre acest titlu şi subiectul cărţii, dintre acest titlu şi
privirea autorului auspra acestor ani. Ani în care şi-a petrecut exact perioada
cea mai importantă de formare ca om şi ca femeie, în Bucureşti. Şi descoperim, cu ajutorul cărţii, în ce fel de Bucureşti.

Bucureştiul
anilor 2000. Victoria, revenită de curând de la Zürich, este martoră unui jaf
la banca la care lucrează. Deodată tânăra se pomeneşte în concediu şi are timp
să se plimbe alături de iubitul ei sau să bată străzile oraşului de una
singură. Pe măsură ce reîntâlneşte vechi cunoştinţe, mintea îi e invadată de
trăirile copilăriei, de vremurile când descoperea, împreună cu partenerii de
joacă, lumea în liniştitul cartier Cotroceni. Un roman despre Bucureştiul de
ieri şi de azi, despre ultimii ani ai comunismului şi timpurile haotice ale
noului capitalism, despre miracolele copilăriei şi căutarea de sine.it cu mult entuziasm şi apreciat în termeni
elogioşi de către presa de limbă germană. Romanul este impregnat de umor
melancolic, povestind scene dintr-o copilărie situată în România comunistă.
Schimbând constant planurile narative, romanul face un salt din planul
copilăriei comuniste în realitatea post-comunistă, povestind despre concertul
lui Michael Jackson la Bucureşti, urmat de încă un salt pe acoperişul
giganticei Case a Poporului, unde un grup de tineri discută despre viaţa
sexuală a cuplului dictatorial. Am întrebat-o pe Dana Grigorcea dacă a sesizat
vreo diferenţă între lecturile din spaţiul german şi cel românesc.

Dana Grigorcea Felul în care îmi receptez noul roman depinde foarte mult de public.
Publicul reacţionează altfel în Germania faţă de Elveţia, de exemplu. Există un
pasaj pe care îl citesc foarte des, în care povestesc cum am fost făcută
pionier şi pot spune că aproape la fiecare lectură reacţiile au fost altele. În
fosta RDG, lumea reacţionează altfel decât la Dusseldorf sau la Hamburg. Iar cu
totul altfel reacţionează publicul elveţian. Există anumite glume pe care le
fac în roman la care se râde mai mult în Elveţia decât în Austria. Există
anumite subtilităţi pe care în Austria publicul le percepe mai repede decât
publicul elveţian. Aşa că eu, prin cartea mea, reuşesc să-mi cunosc publicul şi
ajung la diferite mentalităţi, în funcţie de loc.

Cu ocazia lansării
variantei în limba română a romanului Das primäre Gefühl der
Schuldlosigkeit (Sentimentul primar al nevinovăţiei), cititorii
din Bucureşti, Braşov, Timişoara şi Cluj au avut ocazia să participe la
întâlnirile cu Dana Grigorcea – lansări de carte, sesiuni de autografe şi
lecturi publice – organizate de Editura Humanitas. Ediţiei româneşti a
volumului i se vor alătura curând traduceri în engleză, olandeză şi bulgară.