Scriitorul rus Mihail Şişkin, în România
Mihail Șișkin este cunoscut cititorilor români îndeosebi prin titlurile sale Părul Venerei, Scrisorar – traduse de Antoaneta Olteanu – și, mai recent, Rusia mea, tradus de Adriana Dănilă. Din păcate, aceste cărți nu se mai găsesc de vânzare pe rafturile librăriilor din Rusia, unde Mihail Șișkin a fost declarat „agent străin”. Este singurul scriitor în viață care a primit toate marile premii literare rusești (Bolșaia Kniga, Russkii Buker și Naționalnâi Bestseller), a fost tradus în 30 de limbi și este considerat unul dintre cei mai de seamă reprezentanți ai literaturii ruse contemporane.
Justina Bandol Жустина Бандол și Татьяна Кодреану, 18.10.2025, 12:30
Între 25 și 28 septembrie Brașovul a fost deosebit de animat, căci aici s-a desfășurat prima ediție a unui nou și ambițios festival literar, intitulat sugestiv NOD. Proclamat „festival de drepturi din domeniul literaturii”, NOD a reunit profesioniști ai artei scrise și ai industriei cărții – editori, scriitori, agenți literari, traducători –, pe care i-a invitat să susțină dezbateri în cadru mai restrâns sau mai larg, adesea în fața publicului. Festivalul a inclus și o mulțime de alte evenimente, de la întâlniri ale invitaților cu elevii la proiecții de filme, recitaluri de poezie, varii ateliere și sesiuni de autografe.
Printre oaspeții organizatorilor s-au numărat reputați scriitori români precum Bogdan Alexandru Stănescu, Simona Goșu, Cristian Fulaș, Dan Coman, Simona Antonescu sau scriitorul-regizor Cristian Mungiu, dar și cinci importanți scriitori străini traduși în România: ucraineanul Andrei Kurkov, rusul Mihail Șișkin, suedeza Linda Boström Knausgård, francezul Mathias Énard și americanul Edward Ashton.
Mihail Șișkin este cunoscut cititorilor români îndeosebi prin titlurile sale Părul Venerei, Scrisorar – traduse de Antoaneta Olteanu – și, mai recent, Rusia mea, tradus de Adriana Dănilă, toate apărute la Editura Curtea Veche. Cărțile acestea, din păcate, nu se mai găsesc de vânzare pe rafturile librăriilor din Rusia, unde Mihail Șișkin a fost recent declarat „agent străin”. Plecat de 30 de ani din patrie, el este un critic acerb al lui Vladimir Putin și al regimului său și a refuzat să mai meargă în Rusia după anexarea Crimeei în 2014, deși este singurul scriitor în viață care a primit toate marile premii literare rusești (Bolșaia Kniga, Russkii Buker și Naționalnâi Bestseller), a fost tradus în 30 de limbi și este considerat unul dintre cei mai de seamă reprezentanți ai literaturii ruse contemporane.
L-am întrebat pe Mihail Șișkin dacă există o continuitate între munca sa de romancier și activismul său cetățenesc:
„Există o diferență fundamentală între literatură și publicistică. Literatura e o armă mult prea mare ca să tragi cu ea în dictatorii vremurilor noastre. Pentru că literatura nu luptă cu Putin, ci cu tot răul din lume. Înțelegeți diferența, da? De aceea, în romanele mele n-o să vedeți niciodată niciun fel de politică la zi. Dar nici să stai și să te uiți în tăcere la ce se întâmplă nu se poate. Când taci înseamnă că susții ceea ce se întâmplă. Pentru mine este important să spun „NU” la tot ce se întâmplă în Rusia, pentru că noi trăim într-un război. Și nu sunt naiv să cred că prin cărți, literatură, artă, muzică putem preveni sau opri războiul. Literatura nu poate opri tunurile. Dar ea dă omului speranță că lumea nu se va rostogoli în iad, în abis. Pentru că Putinii, Stalinii, Hitlerii vin și pleacă, dar Bach, Beethoven rămân, ei vor fi mereu actuali.
Eu aș formula sarcina literaturii astfel: bun, romanul meu nu poate scoate omul pe stradă, pe baricade, să spună „NU” războiului, ca să fie pe urmă băgat la închisoare; dar, dacă cineva care îl va citi se va gândi apoi la demnitatea sa de om și romanul îl va influența într-un fel – pentru că în viață cel mai important nu e să-ți iei apartament și să-ți cumperi o mașină bună, ci să te gândești la demnitatea ta de om. Iar asta ce înseamnă? Ce sunt gata să sacrific de dragul demnității mele de om? Unde este limita până la care sunt gata să rabd, să mă înjosesc în această viață, și când voi ieși în stradă să-mi apăr demnitatea? Numai arta, literatura te pot face să te gândești la asta. Și de aceea romanele mele sunt arme.”
Mihail Șișkin, la festivalul NOD / Foto: Ștefan Muntean
Mihail Șișkin ne-a vorbit și despre cum vede el rolul literaturii în lumea de azi:
„Nu putem spunem că literatura este un fel de panaceu, că poate schimba lumea… Lumea o poate schimba un singur lucru – cultura în ansamblu, educația, răspândirea cunoașterii. În ultimii 200 … 300 de ani a avut loc cea mai importantă revoluție a umanității, trecerea de la conștiința tribală la cea individuală. Iar astăzi între populația Rusiei și omenirea evoluată s-a căscat o prăpastie. E o prăpastie în timp. Pentru că în Rusia majoritatea populației trăiește încă în trecut, cu o conștiință tribală, se identifică cu propriul trib.
Dar eu trăiesc deja cu o conștiință individuală. Numai eu singur decid ce e bine și ce e rău, nu tribul meu, nu șeful tribului meu. Iar trecerea de la conștiința tribală la cea individuală este posibilă numai prin cunoaștere, prin educație, prin cultură, prin literatură. De aceea orice regim din Rusia, orice dictatură va face din cultură principalul său dușman.
Câte școli sunt în Rusia? Sute de mii, nimeni nu le-a numărat. În fiecare școală există un cabinet de limba rusă, unde pe perete atârnă un portret al lui Tolstoi. Niciun profesor nu va pune lângă portretul lui Tolstoi citatul său „patriotismul e o formă de sclavie”. Pentru că singurul lucru pe care cultura trebuie să-l facă pentru regim este să crească patrioți – adică sclavi. Sclavi care vor crede că apără patria de dușmani, dar care de fapt vor apăra această dictatură. De aceea, sarcina principală a regimului este să nu existe niciun fel de educație, niciun fel de cultură. Din toată opera lui Tolstoi el va prelua doar educarea patrioților. Deci, în Rusia, pentru a schimba această conștiință, trebuie mai întâi schimbat regimul. Iar pentru a schimba regimul nu mai există niciun mijloc pașnic.
Când a început războiul împotriva Ucrainei, am avut speranța că, în sfârșit, întreaga lume se va uni și va da Ucrainei suficiente arme pentru a învinge pe câmpul de luptă. Este singura posibilitate de a învinge regimul lui Putin. Și în primele luni de război a părut că da, tot Occidentul se va uni și va ajuta Ucraina. Și ce s-a întâmplat până la urmă? O trădare. Toate țările democratice au trădat Ucraina. M-au trădat pe mine, mi-au trădat lupta mea personală, speranța. Asta înseamnă că în Rusia totul va rămâne așa cum este. Copiii vor fi în continuare crescuți să fie patrioți. Uitați-vă ce se întâmplă acum în școli, copiii sunt îmbrăcați din nou în uniforme militare și pregătiți să devină carne de tun. Cum putem împiedica asta?”
În 2024 a fost acordat pentru prima oară premiul literar Dar (în traducere „dar, cadou”, după numele ultimului roman scris în rusă de Vladimir Nabokov) pentru autorii care scriu literatură în limba rusă, premiu instituit la inițiativa lui Mihail Șișkin pentru a susține traducerea în limbi de circulație a scriitorilor rusofoni din afara circuitului oficial al Federației Ruse. Chiar în timpul festivalului NOD, spre marea amărăciune a invitatului, premiul Dar a fost și el declarat „agent străin” în Rusia.
Ultima carte publicată de Mihail Șișkin examinează relația pe care romancierul o are astăzi cu „părinții” săi culturali, marii clasici ai literaturii ruse, în contextul războiului din Ucraina. O așteptăm tradusă și în limba română.
