Grădina Botanică „Anastasie Fătu” din Iași
Grădina Botanică „Anastasie Fătu" din Iași împlinește 170 de ani de existență. Misiunea ei: știința și cultura pusă în slujba naturii.
Adaugă ca sursă preferată în Google
Ion Puican, 20.09.2026, 12:00
Grădina Botanică „Anastasie Fătu” din Iași împlinește 170 de ani de existență. Misiunea ei: știința și cultura pusă în slujba naturii. Grădina este creată pe un spațiu de aproape 90 de hectare, unde cresc astăzi mii de specii de plante aduse din toate colțurile lumii. Povestea ei începe în 1856, când medicul și naturalistul Anastasie Fătu cumpără, din fonduri proprii, un teren în apropierea Iașului și pune bazele primei grădini botanice din spațiul românesc. Anastasie Fătu era un om de știință, format la universități de prestigiu din Europa.
Anastasie Fătu (1816-1886) a studiat la Vaslui, apoi la Iași, iar mai târziu, cu o bursă, la Universitatea din Viena, unde obține un doctorat în drept și medicină. Își continuă pregătirea la Paris, unde își ia diploma de medic. Întors în Moldova, devine medic de spital, apoi medic șef la Spitalul „Sfântul Spiridon” din Iași. Este considerat primul pediatru din Moldova și a contribuit la înființarea primului orfelinat modern din regiune. Contribuția sa nu s-a oprit la medicină. Anastasie Fătu a scris primul manual universitar de botanică din România, publicat în 1877. A fost deputat și senator, a condus Camera Deputaților în 1868 și a devenit membru titular al Academiei Române. Grădina botanică pe care a creat-o și-a găsit forma de astăzi abia în anii 1960, pe Dealul Copoului (zonă istorică a orașului Iași).
Despre grădina botanică din Iași ne-a vorbit directorul Prof. Dr. Cătălin Tănase, membru corespondent al Academiei Române:
„La 10 august 1856, marele patriot Anastasie Fătu punea bazele unui proiect din resurse materiale proprii, care avea să marcheze istoria botanicii românești. În tot acest timp, Grădina Botanică a Universității Alexandru Ioan Cuza din Iași a devenit una dintre cele mai reprezentative instituții de educație și cercetare din România. Grădina Botanică din Iași s-a reinventat în fiecare perioadă istorică, prin contribuția generațiilor de botaniști și grădinari. De aceea, este considerată un simbol al Iașului universitar și cultural prin diversitatea tematicii științifice, prin cadrul natural și prin suprafața de 88 de hectare pe care o ocupă în dealul Copoului, permite abordarea unor probleme complexe de arhitectură peisajeră și de conservare ex situ a diversității plantelor de pe toate continentele, dar și de conservare a biodiversității urbane. Speciile de plante sunt repartizate în secții, în concordanță cu tematica științifică și în funcție de anumite criterii: biogeografic, sistematic, utilitar sau estetic.
Fiecare secție include specii remarcate datorită aspectului. Aș enumera arborele de mătase, arborele lalea, varietăți horticole de trandafiri, dalii, lalele, narcise, azalee, camelii sau crizanteme. Rarității sau amenințării cu dispariția. Câteva exemple: Metasequoia, Bellevalia sarmatica, bujorul de stepă sau laleaua pestriță. Importanța paleobotanică, între cele mai cunoscute specii din această categorie Ginkgo biloba sau arborele pagodelor. Respectiv importanța culturală, aș menționa vlăstarii sau clonele care provin din Teiul lui Eminescu din Grădina Copou, arbore declarat monument al naturii, care se găsesc cultivate în pepiniera Grădinii Botanice. Diversitatea acestor colecții face din Grădina Botanică un reper al cercetării și conservării biodiversității în Europa.”
În Grădina Botanică „Anastasie Fătu” din Iași se află un complex de sere, cu secțiuni tematice dedicate florei indigene și exotice și o zonă special amenajată pentru persoanele cu deficiențe de vedere, unde plantele pot fi „citite” prin miros și atingere. În fiecare an, peste 290.000 de vizitatori trec pragul grădinii. Cătălin Tănase:
„Speciile de plante din colecțiile științifice provin din toate regiunile biogeografice ale lumii, de la specii tropicale cultivate în sere până la plante rare, aclimatizate sau naturalizate în colecțiile din aer liber. Aspectele referitoare la conservarea speciilor native și a soiurilor tradiționale, a plantelor rare și a celor afectate de supraexploatare, cu cerințe diferite față de sol, temperatură, regimul hidric sau intensitatea luminii sunt tratate ca prioritare. Monitorizarea sezonieră și multianuală a acestor plante relevă anumite modificări în cazul unor specii sau varietăți horticole, dar care sunt ținute sub control, mai ales în cazul celor care sunt cultivate în sere sau solarii.”
Orașele de azi au nevoie de spații precum o grădină botanică — dincolo de latura estetică, acestea joacă un rol în relația noastră cu natura. Prof. Dr. Cătălin Tănase ne dă mai multe detalii:
„Cu predilecție, grădinile botanice universitare cu valoare istorică au devenit un spațiu recunoscut destinat cercetării, învățământului și informării publicului interesat de cunoașterea și ocrotirea naturii. Etichetele prevăzute cu coduri QR sau însoțite de explicații în alfabetul Braille pentru persoanele cu dizabilități de vedere, dar și panourile explicative care însoțesc plantele, respectiv aplicațiile informatice, permit descoperirea unor aspecte inedite referitoare la interacțiunile dintre om și viețuitoarele din spațiul urban. În funcție de vârstă, copiii pot descoperi zoomorfe, fitomorfe și antropomorfe, adică forme topiare realizate de angajații Grădinii Botanice, fie din plante vii, fie din deșeuri vegetale, dar mai ales pot dobândi deprinderi privind îngrijirea plantelor din apartamente sau din grădinile părinților. De asemenea, pot participa la primele lecții în natură pentru a descoperi, de exemplu, parfumul sau textura plantelor.”
Directorul Cătălin Tănase ne face o previziune despre cum va arăta Grădina Botanică „Anastasie Fătu” din Iași peste 50 sau 100 de ani:
„În aceste vremuri atât de încercate pretutindeni câteva decenii sau un secol, înseamnă foarte multe provocări, unele impredictibile chiar și pentru Grădina Botanică din Iași. Însă, cu continuitate în ceea ce privește utilizarea adecvată a tuturor resurselor, dar mai ales prin generații care să slujească asemeni înaintașilor, sper să dăinuiască și să își păstreze unicitatea dobândită în timp.”
